Sorana Petrescu Felicia

Andrei,
Ma bucur ca totusi am ajuns la comun acord. :)

P.s: ti-am dedicat o poezie, poate ai vrea sa o citesti. Se numeste \"Dragoste de Rațiune\".

Andrei,
Nu m-am suparat ca nu esti de-acord cu felul meu de-a ma \"avanta\" cand e vorba de iubire, ma deranjat doar faptul ca nu se mai accepta si alte feluri de-a simtii decat cel propriu si personal. Cand e vorba de acest subiect tind, intr-adevar, sa devin oarecum \"vulcanica\", si sa-mi apar, cu patos, sentimentele. Nu ca eu nu as putea spune din experienta proprie cat de \"periculos\" este acest mod de-a simtii. Dar, repet, este vorba de SIMTIRE aici, nu de ratiune ! Si exista si anumite lucruri care nu sunt facute pentru a putea fi controlate. Poate ca intr-adevar este si vorba de varsta, dar sa fim seriosi, nu poti sa-i ceri unei fete de 20 de ani sa iubeasca \"matur\" cum spui tu. Exista o varsta pentru fiecare gen de iubire. Si in asta consta toata frumustea ! E normal ca la tinereta sa fie una cu mult mai extrema si mai \"nelinitata\" decat la varstele ceva mai inaintate. Cum este la fel de normal sa-ti si poti pastra acelasi fel proastat, innocent si uite, daca vrei tu chiar \"imatur\" de-a iubi, si la alte varste. Pana la sfarsitul vietii daca poti, sau daca asa ti-a fost dat sa fi.
Nu ai cum sa judeci astfel de lucruri, intelege asta, te rog.

Cu bine,
Sorana

Andrei,
Scuza-ma ca te contrazic, dar nu cred ca exista o reteta pentru iubire. Sau limite ce i-ar trebui impuse. Fiecare iubeste din perspectiva propriului suflet.
Consideri asta o dovada de imaturitate? Ei bine, si eu as putea considera punctul tau de vedere drept unul searbad si fara pic de prospetime si magie. Dar, hai mai bine sa lasam “sfaturile pretioase” la o parte, cand vine vorba de un asemenea subiect, cu posibilitati infinite de exprimare, in care nu mai ramane loc pentru “nu-i bun felul tau, mai corect e al meu”... In fond, unde am ajunge daca cu totii am iubi in acelasi fel ? Nu crezi ca ar fi putin cam prea plictisitor ? Hai sa mai lasam loc si de “altfel” in jurul nostru. Si sa-nvatam sa acceptam lucrurile si dincolo de propria perspectiva.
Remember, nobody’s perfect! :)

Toate cele bune,

Sorana

Andrei,
Mi s-au mai spus lucrurile astea... dar eu nu pot simtii altfel decat complet, total, ori deloc. Pentru mine iubirea e independenta de ratiune.

Multumesc pentru citire,
Te mai astept,

Sorana

Multumesc frumos pentru trecere si citire, ma bucur ca ti-a placut! :)

Nevoia de pasăre-înger... de fapt, cine stie, cu adevarat, cum arata un inger in realitate ? Si cu atat mai mult cand pentru ingeri realitatea nostra este prea putina ca sa se poata integra in spatiul ei ingust.
Pentru mine o pasare, in poezie, nu este niciodata doar atat - o pasare. Este simbol al inaltarii, al legaturii dintre cer si pamant, dintre om si Divinitate. Este o olginda a sinelui, care, cu toate ca ramane constient de propriile-i limite, accede mereu spre scopuri, piscuri mai inalte. De multe ori chiar cu riscul de-a-si frange aripile-n acest zbor...
In fine, e un subiect despre care se poate discuta la nesfarsit, dar eu am sa ma opresc aici.

Multumesc pentru citire si trecere, te mai astept!

Sorana

Multumesc Alexantra. Interesant comentariul tau ! Mi-a facut placere sa-l citesc. :)

Te mai astept,
Toate cele bune,

Sorana

Mulțumesc mult, Vali !
Te mai aștept.

Toate cele bune,
Sorana

\"Lucifer este în mod cu totul nefast asociat cu răul\" - Dupa cate stiam eu, Lucifer este intocmai ingerul cazut - Diavolul, Satana. Cel care a indraznit a infrunta Divinitatea, in scopul preluarii puterii depline. A dorit sa ia locul lui Dumnezeu, nu?

Oricum... I\'m beginning to like this!! :) Inca dintodeauna am avut o inclinatie catre discutiile in contradictoriu lol. Dar totusi se pare ca am ajuns si la comun acord in anumite chestii...

Thanx!! * bye!

Sorana

lol Daniel!

O.k... Acum urmeaza unele explicatii: „Viitorul suna bine !\" ... Ar fi trebuit sa citesti printre randuri - \"Păcate. Păcate. Păcate… Atâtea, până vor ajunge a se devora între ele. Iar în centrul viziunii, un slogan: ‘Viitorul Sună Bine !’.\" De aici am crezut ca rezulta indeajuns de clar faptul ca nu suna bine deloc !
In acest text este de fapt vorba despre un vis pe care l-am avut. In care mi s-a deschis in fata ochilor o imagine a viitorului. Vis care m-a tulburat intr-un mod destul de ciudat, si pe care am simtit nevoia sa-l \"dau afara\" din mine prin intermediul acestui text. Era vorba despre evolutia unei tehnologii, ajunsa la un stadiu de-a dreptul terifiant, si anume, un sistem de judecata propriu, ridicandu-se desupra vointei umane, ca un fel de nou „Dumnezeu” (dar cu „Ratiune Luciferica”, cum am mai spus, adica una ce are la baza ideea dominarii si a controlului total. Ori o astfel de idee nu poate nicidecum fi una de natura Divina, ci mai degraba invers!) si care a-nceput sa puna stapanire pe omenire. In sensul ca, in momentul in care descoperea o \"eroare\" in sistemul unui oarecare individ, un asa-numit \"pacat\", il stergea efectiv de pe fata pamantului, dar mai inainte luandu-i o mostra de ADN ca sa-i poata, mai apoi, reface persoana, dar eliminand din fiinta ei, din memorie, acea gresala. Tot acest proces era menit sa creeze niste fiinte perfecte, controlate de computere...
Mie acest tip de proza mi s-a parut totusi unul de natura stiintifico-fantastica, cum l-am si catalogat. Cu toate ca, recunosc, nu este scris in acest stil. Uneori am tendinta sa ma pierd in anumite detalii marcante, in timp ce scriu, si sa pun un accent mult prea personal pe text, in asa fel incat cititorul (neinitiat in haoticul meu univers) s-ar putea foarte usor pierde... sau confunda ideile, neintelegand exact ceea ce am incercat sa exprim de fapt. Recunosc, nu e neaparat o calitate, acest gen de abstractizare pe care-l folosesc, dar in acelas timp, nici nu o pot cosidera, pe deplin, un defect. Uneori parca e mai bine sa lasi lucrurile \"in aer\", astfel pot respira liber mult mai multe sensuri (uneori chiar mai reusite decat cel initial!).

:)

Mersi pentru trecere si citire.

Cu bine,
Sorana (Arahna :)

Ahh lol de asta m-am prins, don\'t worry ! :)
Ideea era doar ca n-am ajuns sa citesc lecturile alea pana acum... okey, spre rusinea mea, stiu...

Mersi, la fel! :)

Ca bine-ai spus! Mereu e loc si de un \"lol\"!! :)

Sa fiu sincera, nu m-am gandit la \"Metamorfoza\" lui Kafka cand am scris acest text, a fost mai degraba un experiment (destul de personal) de-a-mi revarsa emotia, furia unui moment, intr-o forma cat mai dusa la extreme, si mai golita de paradoxul, tipic uman, provenit din alaturarea binelul si a raului intr-aceeasi fiinta ( intreg ).
Am incercat senzatia de-a ma naste dintr-o Arahnida, si-a judeca, cat mai putin posibil din punct de vedere uman, dar in acelas timp, cat mai intens din punctul de vedere al unui simbol ( voit ) negativ, demonic.
Ma fascineaza chestia asta... ideea de-a descoperii cum se traduce binele, in limbajul haotic al \"raului\". Sa privesc prin oglinda ochilor unui demon si sa-i inteleg sistemul de gandire (si simtire, daca exista).

How weird does this actually sound?! :D lol

P.s: ...nu ca celelalte nu mi-ar fi placut, dar de data asta de al tau era vorba! :D

Hai ca mi-a placut teribil comentariul asta!! Cinci stelute pentru el!! lol ;)

Hmm... M-ai cam facut curioasa acum, ca poate o fi si reciprocitate in toata chestia asta, cine stie ?! :) Prin urmare, am sa trec si eu prin cateva dintre textele tale, imediat ce termin sa-ti raspund la mesaje. Ca, si eu, simt nevoia sa \"ma regasesc\"... somewhere :)

Cat despre Haiku-uri, eu am mai citit cateva interesante pe aici. Dar, in fine, poate e o chestiune de gust.

Si mersi, inca o data!

P.s: Esti primul pe care l-am vazut sa foloseasca \"lol\" pe aici... o adevarata adiere de prospetime 4 me :)) ...Nu de alta, dar si eu sunt, cel putin, la fel de dependenta de el!

Daniel,

Multumesc pentru citire si pentru toate comentariile pe care mi le-ai lasat. Am sa ma straduiesc sa raspund inapoi la cat mai multe, daca nu la toate... :)

In orice caz, mi-a facut mare placere (made me smile! :) sa-mi arunc ochii pe ele, si ma bucur ca ti-ai facut timp sa-mi citesti textele.

Mersi Daniel ! :)

Prin Timisoara nu prea mai e nimic nou. Chiar parca mi-e dor sa mai fie...

Multumesc, Elena !

Claudiu - nu stiam de acea legenda, dar in orice caz, e interesanta ideea, imi place. Mersi pentru trecere !

Va mai astept,

Sorana

Adrian,
Multumesc pentru comentariu si sfat... am incercat, pe cat posibil, sa tin cont de el, si am facut cateva completari in text, schimbandu-i ritmul.

Te mai astept,

Sorana