sophie polansky

Acum cateva zile mi-am petrecut dupa-amiaza citind poemele tale.
Unele le stiam, in unele am recunoscut lucruri.

Unele sunt scrise la mare graba, la mare dragoste, se desira imediat, ai putea salva cateva versuri, ai scoate cateva poeme, nu foarte multe, textul tau de azi ar putea fi bun drept scenariu pt un film de dragoste, sau asa ceva, ar fi un monolog dragut, in orice caz nu-i poezie, are aplomb, dar e prea pe cliseu.
Ma faci sa cred ca in lume se vorbeste doar in clisee.
SI nu te cred, nu o sa te cred niciodata, si nu cliseele si materia bruta face ca un text sa fie viu si poate poetic.

( Poate vei spune ca nici nu aveai pretentia de a fi poezie, ca nu te intereseaza lucrurile astea, ca-i un hobby etc, evident it\'s not true. )

eu nu reusesc sa vad linkul tau scriam, cand in fata mi s-a desfasurat o imagine, ca si cum ai da drumul covorului in jos pe bara.

foita asta de indigo e foarte ok, fotografia nu ma apropie, nu ma hipnotizeaza, nu ma lasa inauntru

imi place mult, dar nu cu ultimul vers. m-asteptam sa mai continue putin, putin de tot si nu cu concluzia asta ca cineva e altfel ( ars ). vreau sa nu fie ars, sa fie altfel.

felicitari, imi pare rau ca nu pot ajunge, dar abia astept sa ne revedem in toamna, sa prind si eu cateva poeme sa vedem daca gandesc sau nu la fel. :)

foarte frumoasa coperta.

Daca nu incepeai asa diafan, asa generic, romantios, versurile pana la poza sunt diluate si nepersonale; daca nu era poza, era mai greu. desi tot poza fura din ce puteai tu face/ scrie.
e un soi de escape, poza ar bate ce puteai zice.

dar pentru ca e minimalist, si pentru ca are viata, aici e plusul pozei ca vibreaza, nu e pe stop cadru, inca continua actiunea din cadru si de aia partea a doua a poemului e ok.
imi place naturalismul, titlul e cam nepotrivit, strici tot, si asa ai prima parte care e intr-o zona limita.
chiar as rescrie prima parte si titlul sa nu fie continuarea finalului.
apreciez ca observi, dar ingroasa mai mult, umple forma.

imi place mult retrairea si cautarea asta, un pic tragi-comica, asta-i plusul cel mare; ai mici scapari, acolo nu as fi pus guma lipita pe cap, si finalul, ultimele doua versuri le-as reformula.
in rest, e ok.

asta-i cu totul altceva, draga stefan, snowball-ul tau care recreaza mai multe flashuri, asta da.
ar fi mers dezvoltata ca lumea, ca pe ici pe colo nu e foarte limpede.

stefane, esti badaran si pricepi putin.
am spus ca scrii glumite, daca vrei sa faci asta, fa/o.
eu veneam aici pt ca mai demult ma convingeai ca cititor.
daca ai scitirul asta fata de cititorii tai, e foarte aiurea.
poti flitui pe amatori, dar daca nu/ti respecti cititorul si nu/l convingi nu e bine.
una doua vii cu frustrarile, nu poti accepta, asuma o parere de la cineva care nu/ti zice rau intentionat ci tocmai pozitia lui fata de ceea ce scrii.

si o faza mai penibila decat ca te/ai dus si mi/ai citit creatiile si ca ai constat ca nu stiu ce, e deplasata rau, nu ma asteptam ca o sa ajungi in zona asta.

eu nu inteleg ce se intampla cu tine: ce sunt cu textele astea? intru de fiecare data aici in speranta ca voi citi ceva in regula, sunt atat de transprente textele din ultima perioada, incat esueaza pt mine din primele versuri.
nici macar textul de la reco nu mi/a zis nimic.
postezi foarte des ceea ce ma mira si cand intru ma minunez.
eu nu am inteles morala acestui text, am vazut decat ca ai pretexte stupide ori ca esti prea angrenat in cotidian si filtrezi totul aiurea, ajungand la texte aproape umoristice sa nu zic mai rau.

în sfîrșit parcă ai mai părăsit zona aceea de angoasă, de neliniște, de căutare în gol, aici parcă spui ceva, un fapt credibil de viață, puțin fantezist, o chestie reală; nu că alte texte nu ar fi credibile, dar deja uzitai de anumite șabloane și era o plafonare după o rețetă care dăduse la un moment dat roade.
și ce te scoate din zona derizorie e, cred tocmai că nu te mai lamentezi.
aici parcă-i un soi de bucurie, o altfel d enerăbdare, de teamă.
și cred că ai putea merge pe firul ăsta fantezist mai mult, dar într-un fel mai light, mai soft, ceva care să vină de acolo dinăuntru, să curgă din poveste.
ultimul vers mi se pare că vine foarte brusc, ca și cum nu ai mai veni de fapt. l-aș reformula, parcă e prea imperativ.
pe viitor înceqrcă să pornești de la o stare opusă celei pe care vrei să o exprimi și să ajungi de fapt cu ea in final. să fie crescendo și starea de final să nu vină din aceeași stare ci din alta.

e ok pînă la ultima strofă care taie tot.
chiar îmi plăcea cum se desfășura, cum dintr-o fugă din asta iese altceva.
ultima strofă mi se pare puțin fortață, exagerat, nu mi se pare că mai vine la fel de natural ca celelalte versuri.

mie-mi place starea asta de teroare, asa zisa teroare pe care o intuiesti dupa perdele.
o imagine cliseu pe care ai schimbat-o printr-un element ( cenariu simplu ) dar de efect: papusile.
si strofa a doua ( ce-a ramas dupa lupta ) e o imagine puternica care anunta ceva, ma duce cu gandul la toba de tinichea, numai ca aici conflictul e mai evident.
ce e cel mai ok e faptul ca acest deznodamant vine cu o incarcatura care se acumuleaza cu fiecare privire. finalul in schimb, ultimele doua versuri, de fapt alce gratis imi rupe firul/ filmul, ma face sa cred ca e un soi de neglijenta alegerea imaginii/ cuvantului fata de atentia pe care ai acordat-o pana aici.

e foarte frumos si dureros ce scrii aici. as fi incadrat textul la poezie.
e diafan si greoi, mi-a placut mult visul
canile de ness ( as mai fi insistat putin pe atmosfera aici )
si suspansul acela din final, iar as mai fi insistat acolo

doar prima strofă ar avea ceva, o urgență de spus, o întîmplare.

mm, imi place, e aproape de minimalism, dar destul de coerenta, zvapaiata putin, ar merge putin mai dezvoltata, dar ai reusit cateva imagini, ceea ce e bine.

adrian, nu te baga in discutie daca nu stii despre ce e vorba. nu era pt tine.

imi place ca e inocent asa cumva si ca e transparent si ca nu se pierde pe final.

e prea a la vlad dragoi, prea, prea prea mult.

mi-a placut, e chiar o supriza placuta, e un text bunicel, ai nite trimiteri destul de ok, acea mare blandete mi-a placut mult, la versul cu soarele rosu m-as mai gandi, sa nu fi prea in exces comparatii si imagini prea puternice.
dar in rest, e ok.

Pentru ca, dupa multe vreme, am gasit un text caruia voiam sa-i acord o steluta pe acest site, rog sa mi se redea nivelul pe care l-am avut in 2007 si care mi-a fost retras datorita anuntului pe care l-am facut atunci.

multumesc,

medeea

hm. era simpatica pana cand te-ai repetat.

ce SE freaca noaptea de garduri
aduna DE pe haina

faza cu horcaitul nu mi se pare ok, deja e tautologic. te repeti la versul cu luna si latratul, cainii etc.