sophie polansky

cred ca totusi trebuia dusa mai departe ideea/imaginea cu fotograzfierea negativelor.
adica intuiesc ce vrei de fapt, dar scopul parca se disperseaza. cred ca trebuia mai limpede, mai inchegat acolo. sau poate ma insel.

nu mi se pare. suna mai mult a monolog; gen \" despre efectul daunator al tutunului\". poate as taia pe ici pe colo, dar in mare il gasesc in regula.

era un text foarte ok, daca nu te apucai sa explici in ultima strofa.
mi se pare inutila explicatia, pt ca se intelege si pierzi/ ai pierdut tot efectul si imaginarul din prima strofa.

eu vedeam textul asa:

mi-am construit o căsuță de jucărie
peste inimă
am pus în ea fluturi cu cheiță
și păpuși fără ochi

un aparat mic fotografiază negativele
vezi aici pata asta albă
sunt eu

uite dacă derulez repede pata se mișcă
la fel ca o imagine în oglindă
(odată credeam că păpușile au inima în partea dreaptă)

asa e chiar ok.:)

mai am o nelamurire: cum adica fotografiaza negativele?
poate le scaneaza, developeaza. tehinic, daca fotografiezi negativele...nu poti vedeaimagine suprinsa. sau depinde de aparat? sau bat eu campii?

simplism, simplitate, nu stiu exact ce inseamna asta in poezie; depinde cum o faci. poate e bine sa nu te temi de anumite zone, ci sa le stapanesti.

aproape ca n-are miza, adica e atat de diluat incat isi pierde scopul.
poate era mai bine sa condensezi textul sau sa il reasezi pe orizontala cu slashuri sau alte brizbrizuri. are o nostalgie care m-a prins nitel, dar parca ai niste interventii ciudate ( in special aia cu zidul si iepurii ).

cum ti-am mai spus, putina autodisciplina a scrisului nu ti-ar strica. altfel n-o sa mai poti deosebi nici tu ceea ce scrii.

mi-a placut mult ultima strofa, mi se pare aici un somn de alice care se trezeste la ceai cu ieourasul. that alice. :)

parca as fi scris altfel ultima strofa, mi se pare o rupere cumva deranjanta intre final si restul textului.
mi-a placut insa monologul asta aproape cehovian pe acolouri.

era misto, mergea continuat. si mai ales asumat.

mai, daca nu te-ai juca atat cred ca ar fi misto.
imi place ce incerci aici, dar as scoate
ochii îmi ard în cap ochii îi ard în cap o burtă de femeie nemișcată
după ce a trosnit ușor
între noi.

si as rescrie ultima strofa.
altfel parca dai impresia ca nu duci discursul pana la final decat ciuntit.

Cred ca ar fi bine si frumos sa faci un ciclu din textele astea, mai ales ca da o anume consistenta acestei povesti. Le poti structura cum vrei tu. Ar fi pacat, asa se pierd.

Despre textul asta cred ca ar fi fost bine sa-l fi continuat, eu simt nevoia sa stiu ce se intampla dupa aceasta secventa; imi place realismul si firescul asta care duce intr-o zona putin supra. si are puterea de a esentializa mult mai bine.

mi-a placut aceasta revenire, un text un pic fragil, un pic incantatoriu.
mi se par doua povesti paralele care se deruleaza in acelasi timp.
pe de o parte, viata din cartier cu micile ei evenimente care tind sa ia proportii, pe de alta parte, viata care se desfasoara in gara, secventele de dinainte de plecare, gandul la. si apoi, doua personaje sau unul si acelasi care observa si inregistreaza.
e un film mut, un pic fellinian; dupa cele 2 min, subtil, totul prinde viata.

acel fornăit mă cam deranjează, nu pentru că mi se pare destul de concret, ci poate pentru că prea malanjează.

poemul curge destul de lin, mai ales ultima strofă ( deși iar mi se par pe ici pe colo mici exagerări și devieri )place mult. parantezele, pauzele de respirație nu știu dacă nu cumva sutn în plus.

e un poem bun, deși nu iese din vocea ta, parcă asta aș fi vrut, ci asta aș fi vrut. e un fel de revenire.
...

și cu siguranță i-aș schimba titlul.

prin ferestrele moi tot mai mulți prieteni,
ne luăm de mână și murmurăm mantre până la ziuă
hapiness hapiness do the toilet flush.

ne târâm ursuleții în cutii imense de margarină
de jur împrejur. și mulți dintre noi au pumnii strânși și ne spun povești despre ursuleți reumatici și mulți au buzunarele burdușite cu gumă turbo și visine.

dar ce mai răsfoim la oracole
și nici bob dylan nu ne e străin nici Armaghedon
ne potrivim buzele acolo unde am pupat prima oară
ce de praf ce de sclipici peste câte-o spinare înțepenită
trecem încoace și încolo până-nțepenim
încoace și-ncolo.

și când se apropie ora
cu fețele bandajate că-i musai undercover
chemăm liftul
și până una alta ne facem semne secrete
și ne distrăm cum nu s-au distrat alții
înaintea noastră
și cum stau așa îmbarcați în ceaun au așa niște moace și cântă:
ooooooou magic, ooooo, oooou magic…

cam așa l-aș vedea. nu e mare diferență între ce aveai. doar puțin reașezat și fără versul acela cu coznacii care mi se pare destul de excentric/exagerat.

l-aș fi văzut dus mult într-o altă zonă, dar asta e textul și altul filmul pe care mi l-am făcut eu citindu-l.

față de alte texte ale tale cred că aici se observă o ușurință a unui anumit story, ceea ce mie-mi place. nu ai multe excentrități.
nu mai are suișuri și coborășuri care pe mine mă cam jenau.
curge mai mult ca un monolog.
nu prea agreez trimiterile7 versurile în engleză, dar poate o să scapi și de ele.

în rest, plăcut ritmul și muzicalitatea.

mi-a placut mult. frumoase raspunsuri. senine. parca l-as fi vrut mai lung. :)

mie-mi place asa cum e, numai acolo la versul acela cu trupurile si creanga l-as lasa unul singur, se intelege mai bine, asa e fragmentat si rupe intelegerea strofei pentru o clipa.
pe final, as restrange, dar as pastra ultimul vers care mi se pare ca inchide, si chiar asa individual. e ok si titlul desi parca nu l-as vedea in engleza; in rest, desi cam sumbru, ma convinge, nu are fortari, arabescuri; poate inspre final lucrat putin pentru profunzimea ideii/imaginii/raportului.

mi se pare ok, imi place pe alocuri, parca as fi vrut un discurs mai amplu, ( nu pompos ), mai putin transparent.

ma atrage vocea, poate zambetul din final e de vina.

cred ca trebuia o dozare pt final. vine cam abrupt, prea grabit.

de fiecare dată înainte să plec
fumez o țigară până la filtru
mă văd închizând ușa după mine
picioarele calcă cu grijă
și pentru prima dată fără îndoială
pașii sunt egali

în urmă caldarâmul urlă sau râde
avertizări inutile
îmi trag umbra după mine
mototolită ca un zmeu stricat.
probabil că acum arăt ca un om singur
mă voi trezi cu siguranță devreme
și totul se va fi terminat


cam asta as lasa din poem

de fapt iti lipseste ritmul, tensiunea. cursivitatea. cred ca exista un asa zis story, dar destul de fragmentat ( in cele 3 texte postate), imagini lipite si se vede unde s-au asamblat.

ceea ce ma face sa ma intreb, de ce si ce te face/costa/motiveaza in spatele acestui discurs ciuntit.

ai si unele fortari. cred ca pe schema asta ar fi frumos sa incepi sa povestesti, sa pornesti de la simplu; altfel imi lasi impresia ca ceea ce sui e cautat si deci nu sincer;