Solamira

Am pariat pe doi, El a pariat pe patru, am pariat pe trei, El a pariat pe patru, am pariat pe șapte, El a pariat pe patru. Am pariat pe patru, dar El, El nu mai juca zaruri. Să nu-i

Eram așa de tânără demult, când vântul mă purta pe aripa lui departe, până în ținutul cu dealuri albastre, eram așa de tânără atunci, când mă raportam doar la mine și la lumea de mii de

Sunt bolnav de ce-am fost și-am încetat, fără veste, să fiu bolnav de pasul tău, știut atunci pe de rost și de ochiul tău cu zâmbet târziu. Și-atunci, mă întorc către mine și chem, doar timpul

Am iubit cu nebunia frumoasă a primului zbor în necunoscut, era noaptea plină de șoapte și de sărut. Am alergat pe străzi, ținându-ne de mână și strada se făcuse doi pași și devenise uitată și

Treci prin noi cu pas domol, doamnă cu accent pe sol; doamnă cu accent pe si, ochiul tău ne face gri, griul tău ne face lut. Þipă-n aer timpul rău, toamna cu arama-n scut, și abia mai pot

Ceru-și cernea cărările neumblate peste ogradă, iarba creștea, naltă, prin mine de o decadă, parcă și mai bine, greierii izbucneau peste lume departe...aproape...cine mai știe... ceru-mi

Există o lume a cailor în care galopul lasă răni pe câmpie, în care cerul e undeva în spate, părăsit și undeva în față, întâmpinând. Există o lume a fugii nebune către niciunde, către