Poezie
Ceru-și cernea cărările neumblate
1 min lectură·
Mediu
Ceru-și cernea cărările neumblate
peste ogradă,
iarba creștea, naltă, prin mine
de o decadă, parcă și mai bine,
greierii izbucneau peste lume
departe...aproape...cine mai știe...
ceru-mi zvâcnea în timpane c-o mie
de sunete neauzite
stăteam întins sub copitele vântului,
cu casa aproape, beat de beția pământului,
prins de nevăzutele ape ale văzduhului,
strigând duhului: Până aci !
Oprește lucrarea aceasta, spre-a nu mai fi
întru neființă !
Aș! Duhul dormea-ntins peste lume,
fără voință,
ceru-și cernea cărările neumblate,
iarba creștea mai înaltă, prin mine
și mai departe…
002.807
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Solamira
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Solamira. “Ceru-și cernea cărările neumblate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/solamira/poezie/131438/ceru-si-cernea-cararile-neumblateComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.