Poezie
Întunecare
1 min lectură·
Mediu
M-am aruncat în iarbă ca un copil,
strigând: iată-mă, m-am întors!
gâze-mi scriau linia vieții pe tors
cu sute de mișcări mărunte,
din palmă până la umăr, din umăr până la frunte,
din frunte până la stelele care
pulsau cu glasuri de greier
la mine în tâmple
și-n creier,
până când, într-un final oarecare-am văzut:
era iarbă deasupra
și cer dedesubt.
003047
0