Lorelay nu purta sutien

\"Oh my darling, oh my darling,/Oh my darling, Clementine!
Thou art lost and gone forever/Dreadful sorry, Clementine\"

Fauve Lorelay -ca un personaj coborat din Montmartre pe vremea cand \"mucosii\" traiau in preajma celebrei Moulin de la Galette si unul dintre ei picta femei cu gatul lung.
De ce o vad eu pe Lorelay ca pe bunica lui psihi mu(?), nu stiu, asa cum nu inteleg cum, pana la ultimul vers, mi-au rasunat in ureche vocile suspinand dupa Clementina, pentru ca la final sa aud chemarea Edith-ei Piaf: \"Allez! venez Milord,/Vous asseoire a ma table/Il faut si froid dehors . Ici c\'est confortable.\"

Sa aiba, toate cele enumerate de mine, legatura cu \"muzica\" poeziei tale, sau cu proprietatile terapeutice ale rostopascai si cromatica sfarcurilor? Poate ca da, poate ca nu, ce importanta are (?) Din moment ce ai reusit sa redai o lume a povestilor pentru baieti mari si sa nu alungi de pe pagina nici babele cloante, pentu ca simbolismul underground de calitate este pe placul tuturor:)

Versul cu mucosii, mi s-a parut un pic cam neaos, asa ca un nea marin miliardar in cartierului latin. M-ar fi bucurat sa gasesti o solutie mai fauve, pentru ca nu-i asa, asta este cuvantul cheie pentru Lorelay.