Poezie
Umbra de ceară
I
2 min lectură·
Mediu
răzvrătită umbra crea iluzia optică
a unei nașteri diurne
în tiparul formelor abstracte
carnea ei ca ceara se topea
sub pleoapa unui ochi spânzurat de-o
pendulă răstorn clepsidra și
nisipu-nflorește în lanuri de ovăz
pentru hergheliile secundelor netrăite
dorm semințele în fructe dorm
scaunele odihnind singurătatea
pe masă o lingură mai păstrează în
burta ei verde o pată de grăsime și-n
cameră miroase a neființă
ușa o fereastră mai mare prin care
intră spre tine și câinele și pisica și
prietenii numai tu ieși pe fereastra
de umbră fugind în fiecare zi de tine
când nu mai încapi în patul căruia
i s-au înălțat picioarele și i s-au bătut
tăblii la capete din pânze de păianjen
fierbem vin și decojim semințe
în bătaia vântului cad cojile
ca niște gloanțe oarbe și-ntre dinți
rămâne cenușa marilor imperii
din care-au evadat încă morți
războinicii-ncohorte sălbatice cohorte
de umbre desculțe de iarbă
o niciodată prinți niciodată folositori
decât unui gând al serbării
de a tăia capete într-o pădure nebună
înfrunzesc până dincolo cranii prin
macii câmpiilor rânjind
palmelor noastre împreunate a rugă
ostenesc genunchii și ne crește
între coaste mărul trufiei
de aceea poate
n-am luat în seamă amănuntele
m-am vrut unul dintre războinicii
tăietori de capete și-asemeni unui
gladiator am luptat în arenă după
toate regulile artei și n-am învins...
002484
0