sitar

Buuun.\"Cerceveaua ferestrei care mai sangera la incheietura ferestrei de atat ruga.\" asta da vers! La fel ultimul, un mic poem in sine.

glad to read you!

Eryka, ai un stil simplu, direct si percutant, la care eu una vibrez.Sensul strict logic e uneori obscur(nu in aceasta poezie), insa nu consider a fi un defect, ci tine de acel grad de incomprehensibilitate inerent oricarei creatii, care pana la urma este un act de o mare intimitate. Ai harul de a transmite o tensiune poetica autentica.
Vad ca ai mai postat ceva, ma duc sa citesc.

Drept sa spun, ma cam pleostisem pe motiv de Steaua/Rapid, galosi, mi se pareau un pic facile. M-a lasat fara rasuflare finalul,intr-atat m-a surprins. Si am inteles (sau imi inchipui eu a fi inteles)ca asa trebuiau sa fie versurile anterioare, brodand pe motivul paralelei piata/viata,uneori inspirat- vezi \"popa\" cu locuri cu verdeata, alteori, mai usurel, vezi -Salmonella 2,si te pacaleste asa pana in finalul zguduitor si cu bataie lunga.
Poate ca sunt subiectiva, avand eu o slabiciune pentru rasu/plansu, pentru lucruri grave sugerate printre unele jucause, aparent neserioase.
Oricum, nu e prima poezie a acesui autor care sa imi fi placut,desi e primul mesaj ce-l indraznesc. Creatia lui Anton \" o gust\" in general.(A se observa cu cata nedibacie evit adresarea directa , intrucat nu stiu la ce nr. al persoanei a doua sa o fac)

Unii domni Blaga au scris, iar altii scriu inca despre \"marea trecere\".
Multe cochilii si multe lacasuri in casa Tatalui sunt. Via Dolorosa pentru melcii natangi,risipitori,ratacitori.Ajunge-vom negresit cu totii sa intrem in casa. In nadejdea ca va fi acasa aceea atunci,demult, la inceput parasita.

Un mic poem simplu, dar atat de profund despre marea pe-trecere cu moartea, o nenumarare de sugestii in doar patru randuri, rascolitoare , insa nu lipsite de seninatate.Subiectul thanathos este unul stravechi, neratat de nici un scriitor adevarat, si e firesc sa fie asa, aplecati cu totii, asupra marilor intrebari ale lumii. E de mirare ca se mai pot gasi imagini valabile estetic, dupa atatea secole de uzura, iar tu ai reusit, da , sa surprinzi si sa tulburi.

In ce consta, ma intreb, diferenta intre o poezie minunata ca aceasta de fata si una mai neizbutita, cum e Risipire? Un posibil raspuns ar fi :cea din urma vorbeste prea direct,prea explicit, e desfasurarea in cuvinte a unui gand, dar aspiratia oricat de inalta,arderea mistica nu tine loc de poezie prin ea insasi, prin doar profunzimea gandului sau incandescenta trairii. In arta( dupa cum se stie, dar repet si eu ca nu strica), nu intotdeauna ceea ce e crucial pentru autor(chiar talentat), va fi convingator si pentru receptor.

\"Autoportret\' are o mare intensitate poetica, datorita intuitiei artistice exprimate prin metafora cochiliei.

Se retine si Psalm.

S-ar putea sa fie cu totul neclar ce am scris in comentariul anterior, referindu-ma la poemele-ti mai vechi.E posibil ca eu sa fi tras concluzii(desi e mult spus concluzii)pripite,dat fiind ca ,abia acum descopar- cea mai mare parte a poemelor tale nu am citit-o,pentru ca nu erau afisate,(sau nu stiu eu sa ma folosesc de toate facilitatile siteului). Intre timp a aparut o luuuunga lista, asadar imi iau distanta si rezerva necesare, fata de cele ce am scris prima data. Si asta mai ales ca am citit deja vreo doua poezii(din anul trecut) destul de cumintele,aerisite,deloc scrasnite , in care nu exista aglomerarea de imagini forte, de care spuneam ca e uneori suparatoare.
De acord cu ceea ce spui despre viata ascunselea cu Poezia care ea te gaseste, au ba. Era poate un mod putin cam pretentios de transmite ca , din puctul meu de vedere esti pe calea cea buna.

Fiind primul comentar ce ti-l fac, tin sa spun si eu (tautologic) ca esti dintre aceia care chiar si cand scriu mai slab, nu coboara sub o anumita stacheta. De cand te-ai \"umanizat\", adica de pe la Batranilor de rand, poezia de fata e cea mai buna, e una din f. bunele tale, zic eu.Se vede ca esti intr-o cautare, naparlesti. Cred ca pe undeva intre violenta si densitatea ( f. expresive, dar uneori suparatoare)imaginilor din poemele mai vechi si suflul liric de o anumita eleganta din Fapt Divers si epurat de exageratiunile anterioare, un pic teribiliste ,esti pe cale de a gasi Poezia.

Indraznesc sa spun ca mie mi se pare minata de platitudine. Poate e firesc, vii dupa o poezie f.frumoasa cum e Bijuterie si dupa o proza, dupa mine ,foarte buna,daca nu chiar excelenta, ma refer la Gica.
Versurile de fata imi par, insa cam diluate-\"mi se strange sufletul in mine\",\"cearcane sub ochi imi rasar\", \"ma scutur ca nourul de ploaie\", sunt banale, de incepator,sorry.De ce trebuie sa scrii zi de zi?Ori altundeva decat in jurnal? E logic ca nu te poti mentine la acelasi nivel.
Back to Gica.

M-a amuzat si pe mine , ti- am admirat verva comica si satirica.

parca, parca e zodia umorului si a nastrusniciilor in ultima vreme pe poezie.ro. dar umorul tau e chiar de buna calitate.

m-am si indulcit cu niscai cofeturi, dar sa stii ca mai mult si mai mult mi-au placut Culorile.
si Nuni.

So sorry, pentru faptul ca in citatul din comentariul meu anterior, am repetat -in mine. Corectez: \"ar fi trbuit sa-mi lasi timp sa-ntind in mine covoare rosii sarbatorind venirea ta.\"

si daca tot am revenit- f.frumos si primul vers,placut ochii-nchisi peste albastru,dar imaginea cu visele care se zbat ranite, e mai banalizata, daca mi se permite...

iar ultimul vers -e un poem in sine.unul bun, buninteles.

Haa, ce chestie!! vb lui E. Ionescu, ce ciudat, ce bizar , ce coincidenta!! nu sunt eu prima cu muzul pe aici.:) sunt juna junuta pe site, probabil nu ai cetit, dar am si eu un text = Ora de muz...ica, in care m-am agatat si eu de gaselnita asta(nu stiu cat de fericita:)Dar dincolo de gaselnite mai mult sau mai putin... inspirate si jucause, intrevad si la tine un rasu-plansuuu...
Domn Ionescu si domn Stanescu- sa traiti!poetul ca si soldatul nu are viata personala, iar muza ca si cantareata, era cheala!:)
acum , mai pe serioase, repet, nu-s ce faci tu, de iti numesti creatiile pe dos. acesta de fata e un gand ghidush, iar poemele le inscrii la ganduri...

hei, de ce ne tot pacalesti? ceea ce scrii tu sub denumirea de ganduri, sunt de cele mai multe ori adevarate poeme.adevarate.iar asta e un vers minunat: \"ar fi trebuit sa-mi lasi timp sa-ntind in mine covoare rosii, sarbatorind in mine venirea ta.\"

se mai retine un gand/vers pe care l-am degustat indelung, dintr-un alt text al tau(cel cu masina de spalat, cred):privirea ta careia voiam sa ii pun genunchiere si cotiere ca sa nu o ranesc, iertare pentru citarea destul de aproximativa.

ma bucur sa te descopar

uitasem ca nici englitera nu e tocmai in europa,nu doar romania,da nu stiu , zau, de ce ai mirosea marelui will ceva putred in dania , ca si britania ceea are mari probleme cu canalizarea, ca pute pana acilea a ...zi-i sa-i zic, ceva cu sh , da nu sh de la sheakespeare, pfuuuu...
dar ce vina avem noi, this is the question?

am citit tot ce ai postat. nu pot sa revin la texte, dar iata ce mi-a placut:versul acela din mine moare doar valul, l-am retinut , e minunat, nu mai tin minte pe unde era si imi cer iertare pentru asta. iarasi mi-a placut textul in care iti era frig si pe plaja insorita.poezia de fata, chiar mi se pare mai buna decat altele ale tale. e drept ca adesea, versurile iti sunt pandite de banalitate,ai multe clisee,dar poate esti foarte la inceput de drum, nu stiu,probabil nici nu ai neaparat pretentia de a parcurge drumul pana la Nobel ;), dar ai in mod cert o sensibilitate care ma face sa te citesc in continuare cu placere.

mi-a placut ideea cu lantul muntos, e o gaselnita, dar una reusita

Departe de a fi doar exotica si frumos curgatoare.Cheia poeziei e în final și îi dă profunzimea, cerand noua lectura.Scrinul cu urmele trecutelor vieti, cu lucruri banale, ignorate, lipsite de importanta ptr unii, dar sfinte poate celor ce le-au apartinut,asa cum spune Bacovia:\" si toate din casa mi-s sfinte, nu rade citeste-nainte.\"Scrinul cosciug, scrinul relicvariu-asta mi-a sugerat mie, mai ales ca siragurile, bratara, salul sunt descrise prin imagini preluate din natura, din cosmos:mugurii, luna, stelele, intr-un chip, asa, mioritic, si rima din prima strofa, dealtfel, aminteste de Miorita.
Emotionanta meditatie despre frumusete,iluzie,memorie si zadarnicie, mai profunda decat ar putea parea la o lectura neglijenta.

Multumesc aici, cu intarziere, ce-i drept, generozitatii tale, primului bun venit ce mi-a fost adresat in site, dar asa am inteles eu sa o fac, citindu-te intai si orientand mai degraba atentia al spre pagina ta, nu a mea, spre versul tau sensibil.
E nevoie sa-ti mai spun ca m-a bucurat faptul ca ai vibrat la unele din textele mele?

Inteles 1 :Adevarul gol-golut, pur ca un prunc, ne taie respiratia cu tipatul lui si luati prin surprindere ai acordam o zi de nuditate. Maine, ne vom reveni, fara indoiala si il vom acoperi, cum s-a acoperit intaiul om cu frunze de smochin.
\"Lasati copiii sa vina la mine!\"
Inteles 2:Pruncutul nou venit, il vom recunoaste ca adevar si ocroti, abia maine. Azi nu il stim cunoaste si iubi.
De n-ar ingheta, de n-anm ingheta de frig pana-n zori. Nimeni profet in tara lui.

Te tot citesc,cu mare emotie.