Poezie
Fuga
1 min lectură·
Mediu
Si animalul infricosat coboara
Genunchii spre pamant...
Ii citesc frica si ura
In ochii inundati de lacrimi
Cu forte nestiute,
Da nastere la doua aripi.
Sunt cele ce-l vor duce
Departe,inapoi,
In spatele timpului.
Aluneca aprig, din ce in ce
Mai aproape de
Singuratate.
Pietrele aruncate in el
Nu-l mai ating,
Focurile arzande
Se sting.
Pipaie cu privirea
Necunoscutul,
Gingasia puiului si cruzimea
Calaului.
A ramas acolo,departe,
Sa paseasca rar
Prin banalitate.
074600
0

Acuma intelege si tu ce vrei. Eu am spus.