Viol

el își plimba încă mâinile pe corpul femeii inerte o privea cu plăcerea și pofta ce crescuseră odată cu vârsta și pierderea simțului moral și a inutilei empatii era cel mai liber om doar ura îl mai înlănțuia de câte o victimă ura prospețimea, viața lor pe aceasta o urmărise de ani de zile o lovise cu mașina noaptea târziu într-o parcare la supermarket o dusese în biroul lui unde mirosea a nuc proaspăt tăiat și în care trona un tablou cu propriul portret zâmbitor și atotcunoscător o violase plină de sânge și aproape moartă își băgase în vaginul și gura ei tot ce ani de zile își imaginase că ar fi posibil de la respirația cangrenoasă și scuipatul aruncat printre dinții galbeni la mădularul bicisnic degetele lacome și mustața șobolănie faptul că totul se petrecea sub binecuvântarea acelui Eu înțelept din tablou îi dădea senzația că ar fi viu cu adevărat sporea plăcerea până la extaz femeia se încovrigă tremurând în poziție foetală în timp ce zâmbitor cel mai liber om din acel birou mirosind a nuc tăiat urina pe ea România muri în acea noapte