Poezie
după ce că
1 min lectură·
Mediu
după ce că
de sărbători îmi tai venele
însoțesc cârduri mari de ciori
în rotocoale
printre plăpumi de nori vineții
visele îmi miros a jumări
oasele îmi par conducte imense de canalizare
respir amoniac din plămânii iubitei
vomit rărunchii macerați ai mistreților
aseară
într-un ungher sub un căprior
am găsit țigara din ziar a bunicului
și am dat foc copilăriei
doar pentru un fum
032.837
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- silviu viorel păcală
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 64
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
silviu viorel păcală. “după ce că.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-viorel-pacala/poezie/13996613/dupa-ce-caComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LMLMLiviu-Ioan Muresan✓finalul. Nu mă așteptam. Începutul e prea anost, cumințel, o alăturare de imagini ce s-ar dori. Doar că finalul dă sens, un alt sens. Interesant.
0
SPîncercam să croșetez o stare necesară. Cu stimă!
0
FA
Mamă, finalul ăsta e genial, e echivalent cu "la spartul nunții, în cămară" și cu toate scrisorile îngălbenite din scrinul străbunicii, dar cu o trăire mai intensă, pentru că se revarsă și cele gândite în ascuns, copilul ascultând povestirile de tinerețe ale bunicului, când acesta le spunea, fumând, celor mari, și mai scăpa și câte-un amănunt deocheat, ce-l făcea pe copil să viseze la "femeia aceea cu miros de primăvară" și s-o dorească, clandestin ca și pe țigara interzisă a bunicului...
Mi-a tare plăcut, F.
Mi-a tare plăcut, F.
0