Poezie

după ce că

1 min lectură·22 decembrie 2011

Mediu

după ce că

de sărbători îmi tai venele

însoțesc cârduri mari de ciori

în rotocoale

printre plăpumi de nori vineții

visele îmi miros a jumări

oasele îmi par conducte imense de canalizare

respir amoniac din plămânii iubitei

vomit rărunchii macerați ai mistreților

aseară

într-un ungher sub un căprior

am găsit țigara din ziar a bunicului

și am dat foc copilăriei

doar pentru un fum

032.826

Despre aceasta lucrare

Autor: silviu viorel păcală
Tip: Poezie
Cuvinte: 64
Citire: 1 min
Versuri: 14
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

silviu viorel păcală. “după ce că.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-viorel-pacala/poezie/13996613/dupa-ce-ca

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

LM Liviu-Ioan Muresan✓22 dec. 2011

finalul. Nu mă așteptam. Începutul e prea anost, cumințel, o alăturare de imagini ce s-ar dori. Doar că finalul dă sens, un alt sens. Interesant.

SP silviu viorel păcală✓22 dec. 2011

încercam să croșetez o stare necesară. Cu stimă!

FA florian abel✓23 dec. 2011

Mamă, finalul ăsta e genial, e echivalent cu "la spartul nunții, în cămară" și cu toate scrisorile îngălbenite din scrinul străbunicii, dar cu o trăire mai intensă, pentru că se revarsă și cele gândite în ascuns, copilul ascultând povestirile de tinerețe ale bunicului, când acesta le spunea, fumând, celor mari, și mai scăpa și câte-un amănunt deocheat, ce-l făcea pe copil să viseze la "femeia aceea cu miros de primăvară" și s-o dorească, clandestin ca și pe țigara interzisă a bunicului...

Mi-a tare plăcut, F.