șarpele fără vise

pasaje în care înghesuirea asta de imagini parcă scaldă textul și secvențe unde poemul se ridică
de exemplu șiroaiele mirării și așchia minții tale e prea mult, e o abundență de atribute, în schimb „să nu ne atingem cu rouă/sunt prea calofil” e ok pentru că pare a fi mai sincer, vorbește despre sine, își asumă calofilia (apropo de ce ziceam mai sus e faină chestia asta cu calofilia) :)
apoi strofa următoare e chiar bună
„doar știam că în imediata apropiere a granițelor pielii noastre
facem contrabandă cu trecători
cățeluși care își trăiesc copilăria altui stăpân” - îmi place contrabanda cu trecători, e o expresie curajoasă ca formă artistică și suficient de ingenioasă
apoi se scaldă din nou cu fantomele, lucerna și câmpul
finalul e așa și așa
mai trec,
iulia

Spălat cu rouă în piele nouă, cu ochii mirați și fantomați, ca și când n-ar visa de parcă nu s-ar trezi niciodată.