cântec de toamnă

Aceeași desfătare să citesc despre \"lumina întoarsă\", \"luntrea bolnavă\", \"apa obosită de cer\", deși acestea nu sunt decât \"pansamente\". La Viorel Păcală metafora nu moare niciodată și deseori e surprinzător de strălucitoare.

... se numără bobocii.și clipele de fericire de-odinioară.
de unde sentimentul de singurătate.mi se pare că eul liric are și el nevoie de-un asemenea pansament...
cum ar fi, să curgă două inimi una într-alta
puțin trist , dar resemnant acel \"semn că n-am să te mai caut printre frunze \"

oricum, citit, plăcut,se armonizează bine cu anotimpul,

cu prietenie,

Narcis

mulțam de trecere bătrâne, m-a cuprins un gând tomnatic și m-am lăsar pradă. Dacă mișcă ceva precum un vânticel e de bine! Cu stimă!

toamna deja bobocii sunt bătrâni, dar alți boboci se nasc atunci și speranța, care va să zică nu moare. Cu stimă!