Conturul

Silviu, observ aici o căutare minimalistă a identității ca o fugă de o clipă, atât de concludentă prin ultima strofă, unde apare și conștientizarea a ceea ce, deși în prezent e doar un vis, va vrea mai târziu să capete identitate. E un fel de secțiune transversală a unul parcurs prin propriul sine necunoscut, ca și cum cineva ar filma un pictor în timp ce pictează.

Sunt unele redundanțe pe ici pe colo, dar cred că le poți gasi și singur... sau poate că sunt repetiții intenționate.

M-a plăcut mai ales \"mă cuprind ca o spirală\" – îmi inspiră structura ADN-ului, ca depozit de trăsături ancestrale, dar și ca o scară circulară.

Monica

mi-e cam somn... \"a unui parcurs\" și \"mi-a plăcut\"

Ai dreptate, la cât m-am chinuit cu poezia asta… îmi luam una nouă. Am trunchiat, am adăugat, ba chiar am mai scris o altă poezie pe aceeași temă. Dar la sfârșit mi-a plăcut forma. Mulțumesc că ai trecut.
Cu drag,
s.

toate acele iubiri
au alte forme
și alte înțelesuri

nu le urmăm calea
ci doar conturul
nu credem în ele
nu cercetăm,
știm doar conturul
ce nu se învață
și nu se exersează.