Dă-mi un pic de pesmet că aici s-a-nmuiat
Și-a-nmuiat soarele mă-sii pleoapele
De-aia nu-mi place să gust direct din căldare -
Nu e bună caldă
Atunci, de ce pui lapte cald cînd o scoți dimineața
tu pe unde ești, că eu frec menta
intre zilele pe care-ai scris
ca pe cruce
este una, sigur
plină
și de mine și de noi
ai uitat ce font era, ce softuri, preamăreațo, ai uitat să scrii?
ai
Mai trage din vreme, mai trage de lanț
mai strânge din rochia vernil de mireasă
mai fierbe o vadră de must, pune-i cranț
mai pleacă din tine, din noi, de acasă
mai scutură floarea, mai strânge
Mirosim a vară,
Tu ceva mai verde,
Cu un fel destoinic de a mă iubi,
Eu smulg dimineața zarul care pierde
Și-l arunc in iaduri
Cu dragoni zglobii,
Mirosim ca vremea, veacuri siameze,
Tu,
*
Zeul meu prăsește stele să îți facă diademă,
Vântul meu din sud, bătrânul, îți răsfață pletele,
Vin armeni să-ți vadă chipul și să ți-l așeze-n stemă
De argint și alabastru, să alunge relele.
În seara asta mă împușc, mi-e foame
De tine ca de-o pulpă de cuvânt,
Sunt rădăcină albă, n-am rizoame,
Doar un pustiu în mine și-un curând
Pe care tu îl biciuiești într-una
Și nu îl lași să
Dimineața nu e simplu drumul spre spânzurătoare,
Vin grămezi de viermi să sape alte rânduri de retine,
Alte șiruri de tranșee între diavoli vechi și soare...
Mai senin, să nu te-mpiedici, ia o
Mai știi? M-am însurat cu moartea
Și n-ai venit la nuntă, naș de foc,
Mi-am cumpărat un glonț de mucava
Mi-am luat permisie de la mama soacră să plec la matale, dar nu mai erai acolo, plod de
Mâine nu mai este, azi e floare-n vânt,
M-ai fi spânzurat la colț de stradă
Daca ți-aș fi dat, ca la paradă,
Vestea fără farduri, ultimul cuvânt.
Mâine nu mai crește, azi e vis de fum,
Mi-ai
Douăzeci și nouă de Siberii
Sapă-n mine ca-ntr-un cuib de șerpi,
Mă destramă solz cu solz, sunt banca
De ninsoare și de flori de câmp,
De-aș avea păduchi și beri-beri
N-ai mai ști de unde să mă
bună seara. mă mai știi? sunt prințul
cu pământ de flori în portofel,
sunt golanul care-ți udă noaptea
firul de mușcată cu absint -
șaptezeci de grade de lumină
nu-s în stare să doboare
nu mai reveni, mai bine vino
de la început,
întreagă,
pun
pe prăselele de vlagă miere,
să îmi lingă urșii
libertatea,
să mă prindă -
noaptea,-n post -
lumina
lângă care ne-am născut,
mai
Cioc-cioc, pot să intru? Mulțam, bună seara,
În camera voastră e-un aer fetid,
O clipă, să-mi sprijin de frunte ghitara,
S-adorm si-bemolul în voi, să vă-nchid
În ziduri de teamă, ești Ană?
ST