Silviu Somesanu

Într-o noapte o femeie a turnat dragoste fără să întrebe și s-a ales praful de tot efortul pregătit. Acum sunt un pedepsit la folosire, un obiect care zace în spatele ușilor închise, un general

Cum trec prin cuvinte cărări foșnitoare nu ostenește bucuria, singurătatea fuge în cutele nopții, tristețile se acoperă cu uitare. Cad umbre șerpuite din oglinzi, capătă trup și-i dau glas

Nascut într-o lume necunoscută, am învățat și continui în fiecare zi cu tot ce-mi este oferit, niciodată nu știu de ce o fac cu nepricepere și nu fructific intuiția și expierența ce m-ar

Îmbrac stafiile în prințese medievale, le las să-și facă de cap în castel la toate înfățișările mă părăsesc vorbele, mă fluieră în os domnesc. Calc speriat prin foc de tăceri și alerg

Bucăți decupate din frumos în figuri geometrice amestecate, au și ele trăiri în unghiuri ascuțite de parcă nervii ar vrea să recompună ceva deosebit și sângele privește cu roșeață-n

Suferința zidindu-se-n piatră într-un șir de turnuri ocolind cetatea privește de pe ziduri bucuria nesupunerii. Ochii-mi caută un loc de umbrar unde ea vine să vadă, de invidie soarele intră

nopţile mele sunt cu femei de ploaie cu femei de vânt şi chiar cu fulgere fără nimic normal zilele la fel nu mai recunosc timpul răzbunător setos de distrugeri s-a instalat în viaţa

,,Cel care sunt'' a plecat peste munți, strigă călătorul fără nume și-l plimbă prin oase minerale. Adaugă zilele în necesara hrană; bucură ochiul cum caută, urcă timpul pe coloane de

Îmi păstrez moartea ca pe o barcă la țărm plutește ancorată, nu mă recunoaște dar mă așteaptă. Trecem unul prin altul fără să ne obosim, tu te bucuri că nu te schimb, eu mă bucur că nu te

Departe voi înnopta în sertarele nenumerotate ale timpului, în gânduri fără contur sub geana fierbinte a soarelui vălurind lumina ca mătasea în descântecul amiezii, praf de cometă pe buzele

Acestui număr îi voi adăuga pe următorul și cine știe câte alte operațiuni cu înlocuiri de termeni până ce posteritatea va gândi mai departe într-o altă limbă formată fără alfabet. Limba

Și-a uitat năravul acasă, dar nu s-a întors din drum, a sosit în orașul despre care îi povestiseră părinții că odată ajuns acolo rămâi și a rămas, oamenii par acum altfel, niște însingurați în

De la o întâmplare, la zeci, sute timpul trece și se cuibărește în ele sănătos ori bolnav, poți locui în el ca într-un oraș în care-ți scrii biografia căutând cu tine-mpreună să depășim

Cu îngăduința nopților frustrate ți-am alcătuit gleznele după tabloul maicii mele neprihănite. Ca și nodurile ei nedezlegate decât cu mare elocință în vremurile când timpul se încălța în

E mai frumoasă lumea în care trăiesc de cea în care n-am fost decât o simplă idee. Sunt o rază trecută prin ramuri care te sărută, lumina din vorbele mamei limba mi-o așază-n

Sufletul se-mbracă-n haina trupului și o folosește până la ponosirea definitivă când nevoit o părăsește. Cu bucurii și amăgiri îl trce prin întâmplări îl mângâie în căldură și frig, Cu

încă de copil mă urcam pe pereți oasele-mi erau maleabile de la căzătura din cireș mâinile mi se întrepătrund cu gândurile și învârt cercuri largi sub ceasul vechi clipele curg ca