Silviu Somesanu

Noaptea cu întunericul nisipos mi-a căzut în ochi cu obloane închise la ferestre pentru ploile de toamnă, o apăsare ciudată contrastează cu frumusețea frunzelor ce pictează-n culori arborii cu

Limba în care-mi vorbești lasă loc la semne, gesturile înconjoară cuvintele cu maluri de râu. Deaceea privesc în curgerea apei șipotind între ele valurile, pietrele nu zic nimic până nu

Amintirile-mi suferă de o uitare treptată fapt pentru care se dezbracă de piele într-un discurs ingenios. Am sărbătorit evenimente normale cum ar fi căsătoria, am scris și am fluidizat

Întunericul s-a spânzurat într-o noapte ploioasă, nu suporta umezeala sfârșitului de toamnă, diminețile i se puneau pe inimă, fuga s-a zbătut în el apoi a încetat învinsă de lumină. Ploile

Când nopțile se vor contopi cu mine voi orbecăi prin întuneric fără lumină, inima mea nu va mai bate prin timp ci-n el se va topi, alte zile se vor urzi atunci dar soarele va lipsi, vor

Era atât de înțelept să mă retrag în cuvinte, eram un începător care învățasem economia, puneam mărimile în calcule de previziune care nu suportau abateri de influență. Normal totul trebuia să

Se-ntoarce acasă cu limba tăiată în coadă de rândunică și nu se sfiește să vorbească verzi și uscate ca un om cu gândurile libere. Pe cap îi cad zvonuri ciudate pe care nu le ia în seamă, în

Spune-mi doamnă cu pieptul capitonat cum de nu-mi vezi fulgerul din ochi când treci grăbită pe stradă, ori te prefaci? Vrei să-ți fur un surâs gol ca o lanternă fără baterie! Cum ar fi doamnă,

Ninsorile s-au pârguit pe colinarele pajiști, iepurii s-au strâns la sfat de taină sub acoperișurile albe ale tufișurilor nopții spre care urmele au fost acoperite de zăpadă, îmblânzite

îmbrac dorințele în haine de sărbătoare nu imită nimic totul se metamorfozează în dragoste între noi curbura zilelor așteptăm cu încordare eu știu că ești pregătită demult pentru contopirea

La deschiderea unei văi prinsă în frunzișul copacilor abia îngălbenit, căprioare de aramă cu gleznele și copitele zvelte și iuți, erau gata de salt spre desișul întunecos, cu miros de putred în

s-a întors dimineața în ochii florilor ierburile privesc mirate plutitoare oglinzi păsările cântă imnurile nopții de ploaie văzduhul plânge numele norilor și lumina se desprinde de lichidele

Rup toate gardurile care despart, mă împac cu mine oscilantul. Dacă nopțile de chihlimbar se lasă bântuite, dacă zilele sunt apropiate de piele și plouă, iar diminețile încep cu dragostea mult

Până conștiința începe să rodească semințele luminii se înconjoară de raze în timp ce universul mereu în evoluție se pornește să schimbe datele problemei în care ne-am osificat memoria luată

Fără îndoială voi odihni în somnul iernii Unde iubirile noastre s-au risipit Fără să știe prin ce valuri trec, Nimeni nu-și mai amintește vinovăția Și însomniile unde vor deveni obișnuite, Ce

Aidoma unui turn înalt, semeț privesc cum se desfășoară orașul nestăvilit de formele de relief, înghite tot ce-i stă-n cale. Osatura lui cu o învălmășală de blocuri și case, naște ambiții și-i

Fructul tău sălbatic atât de ispititor are dulcele miez roșu. Umple tăcerea pădurii de aromă. Cu dragostea formelor diafane trupul meu își stinge foamea cum lupul cu mielul alb. Soare

trag zăvoarele la porți dau liber mișcării dinlăuntru orizontul are liniile șterse albastrul s-a topit peste pământ nu-mi spune cum să fac străzile orașul se naște în fiecare zi pe ele din

De noaptea se șterge pe frunte într-o casă retrasă minunându-se de atâta dragoste fără de odihnă, dimineața când năvălește lumina. De inima se strânge în ce înseanmnă iubire și orice

Se crapă oasele timpului în așchii, în care trup de lumină sunt, de-n tainice lumi scutur fluturii adânciți în piept? Inima ta cunună de lauri aripi de zbor primește cu înălțimi de vultur,

Se vor întrista munții de prea multe furtuni, cu limbă de piatră vor scrie pe stânci, însemne ce se vor păstra în veac. Din adâncul văilor cu ape vijelioase aleargă cu bolovani-n valuri spre

Cioplit în piatră dură cu zâmbetul pe care-l poate avea o statuie privește dintr-un unghi piața mare în fiecare zi. Cu mândria lăsată la vedere într-o înmugurire a crudului rămuros înșală