Poezie

Destin ratat

1 min lectură·10 iulie 2011

Mediu

Cineva sparge tăcerea cu ciocane de plumb,

bate pe nicovala istoriei

în potcoave de cai înaripați,

sunt prea tineri n-au învățat zborul.

Voci rupte din alte voci strigă de peste munți,

cuprind țara și o cheamă să privească ,

în ochii de dihor ai stăpânilor ei.

O știu, o cloșcă cu puii rătăciții,

prin ierburile înalte unde se cuibărește lentoarea.

Mă întreb unde suntem? Copacii-s uscați

și duhul nepăsării ne-a intrat în sânge,

ratăcim închiși în noi fără cuvânt.

Nu e nimeni să ne arate drumul

pașii din prezent fug fără rost în trecut,

în față-i ceața și propriul întuneric

prin care n-avem felinare să trecem.

001.658

Silviu Somesanu. “Destin ratat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/13984651/destin-ratat

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.