Întorc drumurile înapoi
și mă pregătesc de mers,
dar am numai împotriviri .
Las în uitare toate suferințele,
nu vreau să știu de teamă
și nevinovat starea mă intrigă,
deseori tristețea are
Sub cutele minții se ascunde norocul
nici nu trebuie cautat
se zămislește ca un izvor fermecat
unde nimeni nu bănuiește ceva.
Nu spune nimic
de la naștere sunt învățat să aștept
marea
Am trecut prin zile și nopți numărate
ajuns la țărm
corabie șubrezită de furtună,
mi-am rostuit rugaciunile în suflet
și am capătat curaj
susținut de femeia de lângă mine,
prin cuvinte
Cerurile filtrează lumina,
vântul se întrece cu umbrele norilor.
pământul se întoarce cu fața la soare,
ziua prinde în brațe păsările timpului
și încerc să zbor spre nesfârșitul facerii
de la
El era pe corzile viorii
mai autentic decât zi de zi,
își lăsa sufletul să trepideze
pentru inimi fermecate.
Ea îmbrățișa fluturii albi,
îi răsfăța pe umeri și pe sâni,
își mlădia trupul în
Nu e clipa căderii pleoapelor peste așteptări
nici a frunzelor peste inimi,
e o sănătate în carnea flămândă
nerv prins în sinapse,
tot mai căutată starea de împăcare
cu sângele pornit să
Își pune cuvintele în vorbe goale
le încearcă puterea de penetrare
în suflete zbuciumate.
Dorește să împlinească deziderate vechi
dimineților să le împărtășească bucuria,
în ochi să se nască
noaptea se rostogoleşte în hăul cu întunericul zdrenţuit
de cârtiţele neobosite ale lumii
ziua nu mai are amiezele somnoroase de altădată
cu soarele deasupra capului odihnind
dragostea o
Ochii nopţii dau fiinţă femeii de ploaie,
o îmbracă în haina furtunii
şi vântul îi dezveleşte picioarele lungi,
pe coapsele ei cărnoase alunecă picurii mari
şi ea fuge din faţa tristeţii.
Când
Flămând
tot strânge în cupe
verdele crud, mișcător,
în dimineți de iarbă înflorind.
Creșteri ciudate în cercuri de ceață
ape grăbite cheamă pe râuri.
Se rup de cer nopți și-i
Când cobor prin podgoriile coapte,
un dor m-atinge
în furca pieptului,
îți luminează
culesul de struguri.
Dealurile sărută soarele
părtinitor
în hlamida metalică a toamnei,
grăbită de
Cântecul
plimbă sunetele pe strune
orizontal.
Tainică seara
e un pat moale
unde se culcă
noaptea.
Un cer închipuit
mă acoperă cu vise
pe care tu le strângi
în palme
Mă-ntorc în locul din care am plecat desculț
totul este atât de frumos
și părăsit de oameni,
e un sat depopulat, fără viață.
Amintirile mi-au devenit străine,
sufletul pustiu
încă mai speră
Îl va atinge februarie
ca pe un împătimit călător
cu sedentarismul,
de i se va duce buhul cum îl macină
plictiseala de moarte,
cuprins de gânduri nestatornice.
La fel de ocrotit de
Dintre toate capetele ce se ridică semețe,
al tău privește departe-n față,
pentru privitori pare un lucru normal,
sunt aproape mândru de tot ce se întâmplă
și mă forțez să fiu atent,
cum se
Nu se întâmplă nimic
fără să iubești limba îndrăgostită de cuvinte
încă de la nașterea lumii.
Mai frumoase decât purtătoare de lumină
parfumate precum florile raiului
sub un alt soare cu
să-mi cânți
inima să-mi rupi
și așa ruptă de nepotriviri
cum știi să te cobori pe strune
în vibrațiile sufletului
să nu mă lași pradă durerii
pune în loc fântâni
cu apă din care beau
Starea mea de așteptare mă face bănuitor,
n-am nicio teamă de singurătate,
o cunosc și nu mă face vulnerabil,
știu s-o dezbrac de tăceri virgine.
Nu vreau să locuiesc printre umbre,
îmi beau
Numai din dragoste suferința-i umilitoare
ca o piatră căzută pe suflet ce n-o poți ridica,
te rogi la copaci să te ierte de nepăsare
și le respiri aerul.
Cerul tău nu mai are alți ochi
și-ți
S-a întipărit un surâs regal pe chipul tău,
de pe umeri alunecă purpura-n eșarfe,
simt cum se descompune îndrăzneala în mine
dragostea pune în loc o rază timidă.
Fluture în regatul
Caii aleargă pe emisferele sânilor tăi,
un nor și-a făcut casă la marginea cerului,
fulgerul îl spintecă cu sabia și cerul curge
pe acoperișurile incinse de la capătul drumului
unde merg cu
În fiecare noapte privesc la o stea
și nimeni nu știe de ce,
unii cred că nici n-o văd bine,
dar ea în mod sigur mă vede c-o iubesc
și întotdeauna strălucește puternic,
îmi pătrunde pe
nu mă mai cred ocolit de cuvinte
ţin aproape
mă joc în tăcerea lor plină de înţeles
tu mă simţi abătut
mă laşi să privesc departe
cu ochii supuşi
îmi adun gândurile şi le las liber
Mulți nu ne mai aducem aminte
nici numele vechilor iubite din tinerețe,
ne-am irosit trăirile cu dărnicie
și am căzut pradă unor tandreți prefăcute
când își dezgoleau coapsele din