Silviu Somesanu

Seara urcă pe scară, așteaptă asfințitul, geana soarelui sângeră stropi de lumină, mâinile mele ca la un semn se ridică în palme se stinge un foc fumegând, mușchii poartă în ei resorturi

Își freacă mâinile de nerăbdare și parcă nu-și mai încape în piele, mă atinge ușor cu o plăcere impusă. Nu vrea să se dea bătută și-și încearcă aripile cum un vultur de pradă, privește de sus

În memorie s-au strâns întâmplări ale trecutului și tot felul de judecăți, niște adevăruri îndoielnice, dar cu impact. Respir ușurat tot ce am învățat ca un dat prin care au trecut oamenii fără

Rup din mine bucăţi şi le macin până la făină apoi le frământ până la sudoare şi aprind lumânări desprinse din stele de frica necuratelor făpturi ce populează vise de coşmar în labirintul

Am fost întrebuinţat devreme chiar prea tânăr pentru o răspundere mare, nu aveam nervii şi simţurile tocite. Prins într-un angrenaj din care n-am putut ieşi sub pielea subţire nu mai eram

Adaug cuvinte pe o hârtie albă, când vreau să le așez într-o ordine firească se deschide fereastra și hârtia zboară jos. Cățelul atent o prinde în gură și fuge cu ea nu vrea s-o lase din

Astăzi stau la colț și aștept mă întunecă un gând ascuns, pe lângă mine trec tot felul de oameni fiecare cu un scop anume, mă întreb și nu știu să răspund de ce îmi fuge dragostea și se

M-am tăiat și prea mult sânge n-a curs mai mare temerea față de durerea provocată. Când sutura s-a terminat normal și frumos, am simțit fiorul mândriei în corp ca o pâine aburindă sub

Cu inima în palme rup zăvoare de metal, să intru înlăuntru, altfel sângele-mi curge prin degete de sticlă în geometrii de lut.

rup din moarte și-i scutur durerea o fluier prin oase păsări negre se agăță de viață cu unghiile o flacără se aprinde prin reființarea în carne tu cu ochii ațintiți în vid ca o pisică

Copiii așteaptă îmbujorați să înceapă dansul totul era știut, mișcările studiate și repetate oricum ori mai intervine se poate corecta din mers. Oamenii se mulțumesc să privească, uneori se

Nu am altă alternativă veritabilă dar sunt mulți ochi care mă urmăresc, poate că jocul este prea complicat și jucătorii nu-l stăpânesc atât de bine. Mulți se feresc să mă numească se împiedică

Noaptea-i de veghe, o fură somnul, urmele dispar de pe fața zăpezii, tabloul e unul cu fluturi mari, argintii ce cad jucăuși prin aerul curgător și el ca apele nevăzute ale gândului spre

Mai bogat decât mine, este înțeleptul senin asemenea zilelor verii, măsurat în cuvinte, în liniștea sa se-neacă corăbierii pirați ai orgoliului pe mările cu pielea de sânge albastru. Mai bogat

Se aude un sunet străin vine rece pe o rază de lună și-i dă contur de întuneric nopții adăpostit sub cupola timpului. Ne vom regăsi și fără vedere când lumina nu ne va însoți, poate

Lumina pâlpâie în inima pietrelor înghețate fără să se crape, vin zăpezile nordului cu vânt și ger, cu furie ne-ncearcă răbdarea ascunsă-n obișnuința nepăsării. Cel ce iese-n față este dat la

Nu pot să cred că m-am născut atât de frumos într-o dimineața anostă din decembrie ce-mi înghițise solstițiul de iarnă. Așa am auzit povestind femeile la gura sobei cu flăcări pe fețele

nu mă iubesc picioarele ce dor și obosesc, mâinile nu pot face mai mult, ochii nu se dau bătuți privesc cu părtinire ce se întâmplă și caută. Înrădăcinat în cuvinte în această ultimă

Trandafiriu crepuscular cu margini violacee se destramă încet în seara de vară, noaptea se apropie cu ochi de stele. Privirea se îmbată cu plăcerea uimirii, se nasc brodate trăiri de

Să-mi amintşti cum ţi-ai neglijat destinul, l-ai lăsat pradă învingătorilor de ocazie, nimic nu justifică sărbătoarea ochilor tăi căzută peste durere fără să împarţi vinovaţia cu

în suflet au rămas urme pe zăpadă trecători răzleţi le mai calcă ninge şi fulgi proaspeţi le acoperă căutându-te acasă în ore de cumăpănă bolnave m-am pierdut cu firea de lipsa ta timpul

Toate s-au perindat șchiopătând nu am ajuns nicăieri fiindcă n-am plecat din trup, am rămas să-i ofer sănătatea pe care n-o mai am. Liniștea mă caută peste tot și cade pradă luptei din

Þi-am urmărit fiecare gest și pașii măsurați în ziua de patimi nuntită cu așteptarea topită-n cuvinte. Am învins orice pornire spre țărmuri fără nume prin întunericul din memoria