Silviu Somesanu

Noaptea se umple cu trăirea bucuriei de o lumină care nu arde venită din cerurile deschise. iertare îmi cer și totul mi se pare divin într-o dimineață de floare în care pacea lăuntrică se

În aura poeziei imaginarul n-are hotar doar poeții stau în umbra ei timizi, verifică armonia cuvintelor în auz, le insuflă har și dragoste de ființă. În poezie sufletul meu se regăsește

Sunt iritat, îmi arde-o stea în piept, e steaua de mare veninoasă aș vrea să fiu c-un pic mai înțelept, să n-o aduc la mine acasă. Ca orbul mă tot masez întruna, aud ritmic, inima se

visul se întoarce în vis în gânduri dragostea frământată dospește până i se frăgezește miezul viitorul rupe lacom din speranțe își pune pe masă pâinea coaptă și așteaptă musafirii ușa

Îmbrăcat în haina ponosită a poeziei, femeile mă compătimeau din ochi, îmi împărțeau scurte surâsuri și mergeau la dans exuberante, se ofuscau la orice aluzie critică, mă urmăreau ca pe un vânat

Mă despart de orice teamă ca foamea veche de trup, umbra-mi face crustă-n amiază și se așază pe lucruri, lasă urme pe anii de viață și devin din ce înce mai greu de dus. Crește o zbatere de

Deseori mă închid în sănătatea cuvintelor, îmi plac tăcerile care se degaje și rămân în miezul înțelesului personal în care inima pulsează pe note virtuale. Sunetele vibrează cu aripile

srăbate fericirea pe jos pașii îl așteaptă din urmă vine cu aerul înghesuit în buzunare și cântă cu bucuria uitată decuseară în paharele pline. nu știe dacă are vreun merit dar se simte în

Noaptea s-a culcat pe sine, tu ai uitat-o în dormitor cu întunericul la fereastra spre grădină și te-ai pornit la mine. În fața ușii s-a îndoit timpul, o deschid să văd întruchipată

Ca un soare la amiază Poezia odihnește, eu privind-o se-mparte-n silabe, vocalele sunt razele lor pentru care stau la umbra cuvintelor. Înalț mereu câte un gând Până se naște Poezia ca

în balsamul acestei nopţi hrănită cu întuneric într-un ocol al pierzaniei se rup părţi din gândurile puse pe fugă spre lumi necunoscute din cauza noastră în care întâmplările se sparg de

Mi se spune, vine primăvara, în fiecare dimineaţă privesc peste dealuri şi nici un semn sau poate unul foarte mic, nişte flori grăbite au început să-şi scoată colţul chiar la mine-n

Aplecat ca un prinț în lume vibrând în trup libertăți ascunse. În sufletul înalt și nestăpânit a renunțat la orice heraldică, la viața într-o coroană considerând-o

Tu ești femeie-n dosul ierbii Placerea chinului s-o frângi, Cu ochii tăi se adapă cerbii În brațe gândul când îl strângi. Tu esti femeie–n plâns de rouă Durerea apei, alb cuprinsă, Cand

În noaptea-n care se cerne întunericul ca nisipul ne vom simți eliberati, să odihnim în lut o veșnicie fără să fim obositi. Anotimpurile sunt zile de adumbrit trupul, pânze de mătase-n

Se-ncinge căldura și se coace verdele crud, adieri fragede și umbrele caută să ne alunge toropeala. Nimic nu se mișcă, peisajul pare static înserările capătă scuturi răcoroase, diminețile au

Perechi se plimbă de mână pe străzi, ceilalți trec grăbiți ori stau de vorbă pe la colțuri. Niște cântăreți de ocazie exersează cântece cunoscute, puțini fac și efortul plății. Seara

Am crescut într-un ochi de viperă ca un dușman de moarte, mi-a rămas teama și mai ales precauția care mă îndepărtează de risc, în gândul meu nu e loc de întâlnire e un spațiu care trebuie să fie

Ai mușcat cu ură din mărul discordiei, poate n-ai știut ce se poate întâmpla când îți lași amprenta pe valul durerii răscolite. Spui cuvinte pline de complicități, intri acolo unde

Când inima e mai ușoară ca fulgul nu mai rămâne niciun păcat de iertat, doar o fereastră deschisă de dragoste să se simtă cum intră primăvara în sânge. Înger de purpură cu fluturi pe trup la

Scrâșnetul meu din dinți e ceva involuntar la vederea nedreptății ce ne inundă. Sunt un arbore care vede pe cel care-l taie și se hotărăște să cadă pe el chiar dacă nimeni nu crede în voința

Sensul golului dintre punctele forte dispare-n retina ochilor c-o boltă peste hăul durerii. Fruntea încrețită în meditație și greierii din urechile surde îmi cântă trist în clipe de