Silviu Somesanu

Cu o poveste spusă cu har seara poți adormi copiii mai devreme și ei o vor continua în vise într-o lume fascinată de întâmplări. Cu prezența ei mama înfrumusețează cuvintele într-o alunecare

Lumea și-a tăiat degetele înainte de a-și da mâna, acum fiecare privește cu suspiciune tot ce se întâmplă și nu cedează din părerile proprii. În ceea ce gândesc mă năpădesc amintirile de tot

Noaptea stinge focul cu apele întunericului vărsate din cer pământul își întoarce fața brăzdată de riduri chiar dacă e bolnav de așteptare rădăcinile fug în adânc dar nu se lasă amețite se

Am crescut prin bunăvoința oaselor mele care iubeau lumina și se hrăneau cu ea, cu toată neglijența în care mă învârteam umblam peste tot. Cotrobăiam locurile lăsate curiozității dintr-o

când amintirile se vor șterge va fi noapte și prea târziu nu vor mai rămâne nici urme totul va fi aruncat în uitare alte amintiri nu se vor mai ivi în lumea obscură nu voi mai fi eu va fi

Ridic la nivel de trofeu, lumina împrumut razele din ochiul soarelui, sângele își capătă pulsul normal, pune la loc pământul sub picioare. Bucurie din bucurie pe insule de dor acoperă

Nimic nu-ţi cer ştiu că nu mă laşi să aştept fiecare cuvânt, fiecare vorbă şoptită e un capac pus pe oala-n fierbere şi fierbe repede. În pregătirea de sărbătoare surâsul tău capătă viaţă,

dimineaţa-i răsărită din ape tu-mi urmăreşti lacomă trecerea cu gândurile desmierdate de lumină să-ţi hrăneşti sufletul cu dragoste la pragul cunoaşterii timpul aşteaptă cu clipele rotunjite

am poposit un timp într-o gară nu m-am urcat în tren a trecut ca o pasăre în zbor spe un oraș inexistent drumul întoarcerii e mai lung s-a oprit într-o crâșmă fumurie în care banii

Peste tot bântuie mortea, tăișul subțire cu otravă fierbinte se risipește de la om la om. Teama se închide în trup și ochii capătă o privire de ceață, de simt cum se așează praful pe

În albele nopți ale aurorei boreale în care lumina capătă chip, se subțiază somnul, colorat de vântul solar. Ascultă-i atent sunetele privește jocurile cortinei strălucitoare. Lasă-i

Focul se stinge inundat de ape grăbite de durere, umbrele se așază triste pe ochi, chiar dacă privesc o ceață gălbuie ea-mi trece prin față, fuge spre un orizont inexistent, îmi vine să mor,

Rar vine acasă nimeni nu știe când, mă privește cu ochi de câine. Nu spune mare lucru tace ca o umbră fără contur, împăturim timpul și-l folosim gol, ne cunoaștem demult ca doi

las urmele să vorbească caut alte forme de viață în spații încă îndepărtate și necunoscute unde gravitația are alte legi. nu-mi rupe posibilitatea ea există convingerea nu se lasă

Nu-s înțeleptul uitat pe drumuri la praguri de meditație, un felinar de filozof îmi luminează cărările lumii de care nu mă despart. Dintr-o dragoste platonică cuibărită-n inima

Uneori îmi caut urmele scurse-n rădăcini, să le scriu în amintiri. Tăcerea împrumută vârsta înțeleaptă, imi căptușește pe interior golul, trecutul fuge singur înapoi nimeni nu-l

Nimeni nu mai scapă de bucurie după durere ce dau naștere iubirii, umple de sens miezul cuvintelor, fac limba tot mai frumoasă. Inima în brațe cu flori, și sânge românesc de unire aduc

Odihnesc pe o bancă-n parc, tinerii se sărută, acum e timpul, el nu iartă pe nimeni, se crapă mugurii de înfrunzire, răbufnește din latență seva și e loc potrivit. Oamenii trec și privesc

Oamenii mor întotdeauna, dar rămân urmașii lor, eu sunt un urmaș care lasă urmași cum fiecare rădăcină a neamului omenesc. Nu mă desprind de trăsăturile comune oricât de multe ar fi ramurile

din toate visele numai unul are aripi nefolosite la zbor și sub ele se clocește oul lui Columb din care iese universul pe care l-a gândit Dumnezeu și nu oamenii așa cum se laudă de la facerea

Încă nu ştiu să mă întorc din drum nici dacă pot întâlni o fundătură, instincul nu-mi spune mare lucru şi mă aştept la întâmplări ciudate, inima nu se teme şi niciun ochi nu se zbate. Sunt

Mă prind în jocul gulerelor albe și mă lupt pentru ideile libere la care fiecare contribuie, la ruperea barierelor impuse de alții. Tot ce se naște crește în os și în carnea de vultur care