Poezie

Voi săruta lemnul ca pe o taină

1 min lectură·29 decembrie 2015

Mediu

Lasă-mă Doamne, să te privesc în ochi,

visele mele să fie una cu ale iubirii,

sufletul să-și aibă rădăcinile-n inimă,

sângele luminos și nervii să urce-n blândețe.

Voi săruta lemnul ca pe o taină

ce primește-n el ruga și chipul tău,

tot ce pot să spun este neînsemnat,

tu știi ce se ascunde-n memorie și iese

ca un gest, ca o idee dospită

în zidurile ce se înaltă

în fiecare zi.

În casa ta intră cu evlavie neprihăniții

gândurile sunt ca o fereastră curată.

Sunt clipe înalte de respirație divină

când în genunchi întind mâna și se închină,

se-nchid în cercurile vârstei ca un copac

peste care au trecut vânturile reci ale nordului

și nu știu unde s-au dus,

în frunziș a rămas doar o adiere.

Avem doar faptele ce ne urmăresc

ca niște oglinzi așezate-n perete,

uneori cuvintele spun prea puțin

ca să dezvăluie și ce nu este al meu.

Alteori văd cum se topesc tristețile,

fulgi de zăpadă aduc bucuriile iernii

cu sărbătorile magice

pe care copiii nu le uită și așteaptă

să-l întâmpine pe Moș Crăciun

cu minunatele-i daruri.

013.420

Despre aceasta lucrare

Autor: Silviu Somesanu
Tip: Poezie
Cuvinte: 182
Citire: 1 min
Versuri: 29
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Silviu Somesanu. “Voi săruta lemnul ca pe o taină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14085670/voi-saruta-lemnul-ca-pe-o-taina

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

RR razvan rachieriu✓30 dec. 2015

„Tot ce poți să spui” ți se pare „neînsemnat”, însă nu este, cuvântul tău creează impregnat cu profunzimi, „ideile dospesc” și plesnesc în versuri încărcate cu o doză mai mică sau mai mare de gnomic, în „memoria” ta „se ascunde” poeticul încarnat în poezii care spun ceva, sunt atinse de „respirația divină”.
Când neputințele și slăbiciunile ne închid în „cercuri”, să ne bucurăm de „sărbătorile” iernii și să pătrundem în atmosfera indusă de acestea.