silviu dachin

Toropite sub tâmplă Se ascund liniștite cuvintele, Caldele, sfintele Ce mereu ni se-ntâmplă. Auzite sau nu, Rotocoale de vreme Cuvintele știu să mai cheme, Aproape ești

cea mai normală atitudine la moartea unui prieten este zâmbetul.

Inimi inchise si reci, Biserici bine ferecate, Protejate de ziduri inalte si usi intarite Ca sa nu intre hotii si alti credinciosi…

trei adândălade tace un munte a crăpat de frig pași vine cineva să-i adune măruntaiele trei și cinci ieri noapte pe vremea asta măsuram mâinile oamenilor care îmi ieșeau în

Frumoasa masina, frumos fluture, frumos capotul tau, frumos din partea mea, frumos chestionarul, frumos labirint, frumosul in arta, frumosul frumosului... Frumoasa masina? Frumos

nu mai înțeleg nici soarele iubito nici lumina lui neputincioasă prin ferestre deschise larg în așteptarea ta intră țipetele tuturor copiilor singuri într-o seară voi pleca să te caut în

daca ne-am naste intr-o lume a binelui, cu frunze care nu cad niciodata si flori nevestejte, si suflete albe, si vise albastre, si zambete si iubire si credinta, si daca fiecare dintre noi ar

daca despre viata e vorba, ce sa iti spun...? Traieste si tu altfel, cate trebuie schimbate? Ce vor spune ceilalti? cati trebuie schimbati? Sau, de fapt, care e pretul? E viata ta care trebuie

\"de la stanga spre dreapta, caruselul, roți albe și negre, roți mici, tăcut s-a așezat pe cruce Mielul, aproape de călăi, de mucenici, de Cerul cu îngeri și harpe..., Doamne, de ce e vremea

Ne bat la geam de suflet clonele In izvodiri de vieti neroditoare, Idei ne spurca vietile, cu tonele Aici pe Terra, la noi in inchisoare. Nu suntem oameni, oameni suntem insa, Privim cum trec

nu mai am chef de stat! statul ma streseaza grozav si asta nu pentru ca as fii un dusman al statului. eu oricum o sa mimez miscarea asa legat cum sunt. dincolo de toate e atat zgomot incat

Nabot e o boabă de strugure în sufletul lui crește o vie și vântul a căzut asupra ei într-o zi soarele prea s-a odihnit pe toate frunzele odată aproape de fărâma asta de cer nimicul a

cobor în fața blocului așez garda romană în jurul toboganului spart vorbele aspre ale soldaților scot la fereastră vecinii ne mințim ca la meteo urlă un radio soarele trage cu praștia-n

vine vremea fotoliului așezat în cămară printre rafturile cu vise sfărâmicioase cu puncte de vedere alb gălbui atât de mici că singur îți vei ascuți ochiul din frunte doar doar vei reuși să

în orașul cu câteva tone de oameni mi-e sufletul încă o dată fulg prin iarna aceasta umană, volantă, enigmă de parcă unde mă cheamă și unde trebuie să dau răspunsul sunt venus și marte, vorba

Se zbat in mine chemari sufocate de prea Stramta-mi omenire, Zari dansand in fulgere calde, Stancile brazda sub plugul vremilor, Albii purtand sivoi de margarinte Si trenuri indiferente

moartea stă întinsă sub frânghie sunt plasa ta de siguranță pentru tine voi fi portocalie pentru tine caldă și moale voi fi cuvântul pică de sus se topește în fierbințeala ochilor cu cine

M-am uitat piezis la ceea ce ramane dupa mine. Nu de la mine, nici in urma mea. Fals detasat, legat organic de supapa mea clandestin obligata la striere, Ceva mai neinteles decat

Ana Karenina daca nu m-ar dezamagi, mi-ar cadea sistemul pe picioare si atunci ar trebui sa aberez progresiv pana cand voi reusi sa imi pun in miscare aripile. Si tot nu as rezolva mare lucru.

Iorga a spus candva:\"oamenii L-au inchis pe Dumnezeu in biserici ca sa fie liberi sa faca ce vor in lume\". Domnule Iorga, l-am cautat in biserici. L-au dat afara si de acolo...

sunt campion credeam că acest joc nu mai are secrete pentru mine ești cam regină de-asta lucrurile se complică la fiecare mutare lemnul din care ești sculptată a înmugurit altfel cum să

mă întrebi de ce n-au înflorit salcâmii că uite noi deja simțim primăvară și respirăm și vorbim primăvară eu iar am golul ăla de interes pentru orice-ar fi să fie știi tu când sunt fericit