Poezie
Acalmie
1 min lectură·
Mediu
O ramură doar,
Să îmi rămână albe
Prin suflet cărările
Peste care ți-ai presărat
Îndepărtarea.
Gustul de cireașă coaptă
Desprins cu palmele țipând
A plecare din tine
Îmi strânge buzele
Mut să rămână
Copilul rătăcit între stânci.
Te apleci să mai iei o carte
De pe raftul de jos,
Despletirea părului ascunde nu știu ce priviri
Străjuite de nori aurii,
Imi spui să mai rămân o clipă.
002461
0