Poezie
Pândesc miracolul
1 min lectură·
Mediu
În pădurea mea de întrebări
mă întorc la început de an.
Tufișurile copilăriei
s-au făcut copaci mari,
crengile înalță semne de-ntrebare
de la pământ la cer.
Stele și frunze -
întâmplările anului -
coagulează în inele de lemn.
Va veni, va veni anotimpul
când miracolul mugurilor
va înstela pe crengi răspunsuri
și cerul va înfrunzi cu deslușiri.
Licornă printre copacii întrebărilor
în nesfârșită alergare
de la pământ la cer
pândesc miracolul
îmi pasc neliniștile
sărutând tălpile lui Dumnezeu
025.532
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marina Samoila
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 78
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Marina Samoila. “Pândesc miracolul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marina-samoila/poezie/60537/pandesc-miracolulComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LSDistincție acordată
LSLuminita Suse✓Mi se făcuse dor de licorne și inorogi... am venit să-i caut în pădurea aceasta de cuvinte uscate și am găsit semnele grafice ale unui anotimp de răspunsuri, acum când mugurii sunt gata să le împlinească venirea. Nu vom fi fiind niciodată mai aproape de miracolul nemuririi ca în acest anotimp.
0
SDclar ca va veni. asta se intampla de fiecare data cand VREI sa se intample. de fapt, sti, miracolul ne pandeste venirea! sta cu ochii halucinare si asteapta, asteapta moartea plecatului, venitului inviere...
0