Poezie
Pândesc miracolul
1 min lectură·
Mediu
În pădurea mea de întrebări
mă întorc la început de an.
Tufișurile copilăriei
s-au făcut copaci mari,
crengile înalță semne de-ntrebare
de la pământ la cer.
Stele și frunze -
întâmplările anului -
coagulează în inele de lemn.
Va veni, va veni anotimpul
când miracolul mugurilor
va înstela pe crengi răspunsuri
și cerul va înfrunzi cu deslușiri.
Licornă printre copacii întrebărilor
în nesfârșită alergare
de la pământ la cer
pândesc miracolul
îmi pasc neliniștile
sărutând tălpile lui Dumnezeu
025515
0
LS