Poezie
pietrificare
1 min lectură·
Mediu
asezat pe buturuga asta
sculptata de soaptele fugitilor de-acasa
astept sarutul toamnei
aducator de roade si moarte prin frunze,
petale roind in plans de paseri calatoare
saruta bocancul scaldat in baltile oraselor
drum deschis spre existente de fier-beton
si claxoane inervate de moliciunea pietonilor...
nu imi cere sa ma ridic, nu imi cere,
ultima clipa deja imi tese funigei pe gene
si mi-esti atat albastra si degeaba
incat ritmul asta tomnatec nici nu mai susura,
nici nu mai doare...
023.214
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- silviu dachin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 79
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
silviu dachin. “pietrificare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-dachin/poezie/51687/pietrificareComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
frumos. nu-mi place insa debordanta prezenta si sugestie a toamnei.
0
Simt parca toamna coborand in mine si tot amarul zilelor tarzii se-alina cu aroma ei de doamna fara seaman. Ma doare inca, dar e mult mai bine cand toamna ma saruta bland.
Imi place mult cum vezi tu toamna si parca o iubesc putin mai mult, vazand-o eu prin ochii tai cu funigei...
Imi place mult cum vezi tu toamna si parca o iubesc putin mai mult, vazand-o eu prin ochii tai cu funigei...
0
