Poezie
\"S-a sfarsit!\"
1 min lectură·
Mediu
\"S-a sfarsit!\"
Intre cer si pamant,
Lacrimi si sange nevinovat, devenit strigat si soapta,divinul Cuvant.
Viata si moarte se imparte acum,
Inimi de piatra, inimi de carne, jertfa si altar, intuneric si fum.
Soarele ascunzandu-si fata in nori,
Ce departe e linistea din albastrul de cer si din canturi, din roua cazuta pe flori…
Mama si ucenic cantarind-si cu groaza viitorul,
Strigate de ura si batjocura, nebunie si teama totodata, preotii, poporul…
Nu le raspund nimic, ce am avut de spus le-am spus, acum inchid doar ochii si tac,
\"nu le tine in seama pacatul acesta Tata, iarta-I,caci nu stiu ce fac!\".
\"De ce M-ai parasit?\", \"Mi-e sete!\",
inima imi bate in piept tot mai rar, si in haul de sub cruce cobor mereu zeci si sute de trepte…
Degeaba, e totul degeaba, imi striga in timpane satana deznadajduit!
\"Isuse, adu-ti aminte de mine…\", soapta asta creste peste toate, dincolo de moarte catre ceruri urca mereu mai sus in infinit,
rasar flori pe Golgota, si stele in ceruri, si se face iar lumina pe pamantul de rau bantuit,
nu e degeaba, nu , nu e degeaba, nici viata, nici moartea, nici lacrimi, nici sange,
nimic nu e degeaba;
\"S-a sfarsit!\"
023652
0
o traducere deosebita a momentului de durere si singuratate , pe cruce