Sub greutatea unui cuvânt
Îmi ascund o lacrimă veche.
O păstrez într-o cutie de os,
Cuibărită între valuri de minte,
Cu capacul pe creștet.
Am s-o ascund la nesfârșit
Și doar tăcerile vor
Am zis că, dacă încerc,
pot să prind între degete
coada unei silabe desprinse din cuvintele lui...
Să o chinui ca pe o insectă
și să mă joc cu ea,
să n-o las să zboare, dar nici să moară,
și
Să mă apuc cu amândouă mâinile de gândire
Să mă țin strâns ca să nu mă ia vreun curent
Să-mi pun ghetele și fularul și mănușile
Să nu mă îmbolnăvesc de prea mult frig și de cer
Să mă las de fugit
SG