stare de rău

Un poem viguros, deschis, sincer care imbraca: joc,luciditate, suflet , cantec interior...

\"acolo îmi țineam puterea magică și agenda cu notițele mele
despre cum trebuie să vă trăiesc oameni
....................
din miez am să mă prefac în cocoș
să mă anunț că oricum se va face dimineață
azi am văzut că sunt prea reală sunt reală de tot
cu bigudiurile pe cap am să ies în strada să strig cucuriguuu
apoi am să mă așez pe bancă și am să-mi cos zile din ierburi

............................

am să beau zece tuburi de pastile antinaționale
am să-mi conectez inima la aparate pentru dedublare
una din cele două femei frumoase va rămâne cu tine ...\"

Un poem reusit!

Poate ca ultimul vers...nu m-a prins indeajuns! Ganduri bune

într-adevăr, un poem foarte reușit,
unul dintre cele mai reușite,
însă acele pastile \"antinaționale\" parcă ar fi dintr-o altă peliculă,
parcă se rupe armonica întregului, farmecul

\"căci
eu îmi fac bagajele și plec la mama
să mă nască din nou\"

felicitări!


toate cele bune

o revolta planificata in detalii, ceva care striga: I am waking up to my senses!
ultimul vers - fain tare! (Sorry DDD!) dorinta de a fi re-nascuta incepe numai prin intoacerea la mama. din nou simt in aerul textului tau sarcasm, real, \'I want and I want it now!\' si dedublarea o idee demna de retinut! - sper ca el sa nu observe cine pleaca cine ramine!:))
cu placerea lecturii,
Corina

DDD, e lucid jocul, tare lucid, și tare trist de asta am să beau zece tuburi de pastile antinaționale /apoi am să mă așez pe bancă și am să-mi cos zile din ierburi
e frumos și e greu să trăiești
oare cum o fi mai bine?
cu considerațiune,

(Ba)Laure, nu, nu, laure, e din peisaj, doar că nu stă cum spune definiția, stă așa cum o simt eu, și dacă mai analizezi, ai să te joci cu armonicul printre rînduri, că eu le-am vrut \"antinaționalele\" cu alt efect stilistic
cu drag,

Corina, chiar eram sigură că te va chema aici ultima strofă. ei, și dedublarea asta, se pare că uneori am ideea de ea, că nu mai pot fi îndeajuns. Cred că știi cum e
cu prietenie,

brady

\"să mă nască din nou\" fain tare! (Sorry DDD!)

(.............) Gina, versul este fain... insa atat de uzitat in literatura romana!

nste-ma
nenacut
renascut
nascut nou, din nou, iarasi
nenascutul din noi
nasut din cenusa
pana si copilul din mama plange( da frumos)... nenascutul!
plus ca pleonasmul este evident... fortat, a te naste, a te naste nou
a te naste nenascut... renaste parca suna altfel!

Silviam de aceea ti-am spus sincer ce cred! Ei, totul este relativ... este doar o parere!

re ultimul vers (cred ca nu am fost suficient de clara!) mie mi-a placut cum suna raportat la text, este aruncat acolo cu sarcasm (cel putin asa am prins eu!).. cit despre originalitate cred ca va veni o zi cind toate combinatiile posibile vor fi utilizate: ce vom face atunci, ce vom face atunci? vom inventa cuvinte noi? un nou dictionar?
vom fi atit de banali..:(
oricum, nice to talk to you tonight la Silvia acasa!:)

Corina...asa am o pofta sa-ti spun ca teoria a cazut(sic)... am studiat si negat aceasta teorie statica; limbi imbatranite, tinere... sa nu uitam ca limbajul este un organ/orgasm viu care se dezvolta... limbile straine devin lianti care amplifica dimensiunea/coloritul/amplitudinea limbmbajului (de aceea si termenul de limba vie care se populeaza, este ca o femeie in multiple faze...)... ei am facut un studiu, concluzia este ca literatura/limba este ca un proaspat nascut care prinde si cuprinde noi fete! este o nastere perpetua... conexiunile sunt doar ligamente, fire invizibile intr-un trup dinamic!

Silvia, am sarit calul... ei incitat de ultimul tau vers... desigur ca pretentiile noastre sunt putin putin exagerate... insa nu cu rautate... nici vorba
de rautate... cautam prietenia sincera... tu ma intelegi nu-i asa? oricum imi cer scuze pt. divagatii!

Doru, ma plec umila in fata raspunsului tau,(acul de viespe sta ascuns la locul lui)..
Silvia - appologies for debating.
Love you both!
Corina

dupa toate textele tale unde suferinta isi spune cuvantul, citesc cel de azi si parca vad cutia pandorei
iesirea din carapace, din viata cu armura de nuca, e perceputa ca o eliberare si totusi nu, e o dedublare fortata de realitate
una dintre femeile frumoase e reala, alta e cea care se zbate
una anunta realitatea, cocosul de dimineata si incearca sa creeze o realitate pana si din ierburi alta are existenta mioapa
una vrea sa fuga pana si de urmele nationale alta fuge la mama
starea de rau e doar constientizarea dublei existente
imagini puternice o regie vizuala cu recuzita noua
go on silvae jocurile eu-lui te prind bine
cu drag
cn

Doru Dorian David și Corina Gina Papouis - dezbaterile voastre sunt binevenite, aici e tot misterul și farmecul: scriem diferit, apreciem distinct, dar cu prietenie.
Vă aștept mereu cu zâmbet și drag, silvia

Carmencita, iarăși ai văzut în fundul ochiului meu - starea de rau e doar constientizarea dublei existente - da, recuzita e nouă, dar filmul e vechi
cu prietenie, silvia

vin târziu așa cum mai ajung în timpuri grele în fața calculatorului(mătura s-a defectat pentru moment, a măturat prea multe frunze) dar remarc cu mare drag revolta împotriva neputinței de a schimba-iubi-aprecia. am sa imi pun un bec in frunte

cat despre mă duc la mama, imi place cum sună. eo găselniță minunată în acest context.

cu drag
angela

Angela, oare care femeie nu vrea să uite uneori totul și să plece la mama?
Mai ales atunci când te simți defect și ai nevioe de bec.
revolta, revolta și iar revolta - singură, interioară, înăbușită...

apropo, trebuie să gășești un atelier pentru a repara mătura, căci e deja en vogue mătura asta a ta
cu drag, silvia