dulcele meu asasin

îmi place poezia. exceptând strofa a doua, asasinul dulcelui a dat greș foarte bine! (asta îmi place și la el. și ideile fixe, că tot idei sunt:)
în final, am supraînțeles (ca un cititor bulversat), că mortul nu era un asasin rău, ci, era un comatos condamnat la insensibilitate.
și e o lună buclucașă colo pe câmp, că nici nu știi încotro sare iepurele... dar, dacă te uiți, vezi tot albastrul.

cu prietenie (și năzdrăvănie),
cristian

cristian,
mă bucur că ai fost sensibil și ți-a plăcut scena erotică ( bine, numai să nu fie vreun iepure iubitor de porno :), apoi, l-am radiat pe mort din pohema mea buclucașă, ca nu cumva să apară vreun comentator mai năzdrăvan decât tine și să-mi acuze ideile fine de ...necrofilie, hi, hi )

multumesc, dar nu albastru, roșu, e culoarea mea preferată :)

nu-mi putea trece prin minte că iepurele sau albastrul acela avea să-ți dea gânduri așa urâte, că n-aș mai fi comentat.
ceea ce probabil nu se va mai întâmpla.

Cristian, atunci am inteles eu aiurea comm/ul tau si n/ai fost rau intentionat. Daca e asa, ignora primul meu raspuns ... rautacios.