Poezie
frica
psi
1 min lectură·
Mediu
a început într-o zi mirosind a pucioasă. erau niște nori contrafăcuți pe peretele de care se rezemase mama. un cer cremos.
îmi povestea că tata o ținea strâns de burtă când mă nășteau. mama îl trăgea de păr. aruncau cu fricile unul în altul. m-am mișcat. în ochii lor zgrunțuroși am citit o luptă psi.
în pătratele anxioase ale pozelor de familie prindea viață o fetiță. îngrijit pieptănată. cu ochii cercuind iazuri.
unice aspecte neafectate de moștrii lui chronos.
știam că trebuie să dorm cu un ochi deschis. să alaptez omulețul mic din pătuțul albastru. să mă gândesc că mâine vom coborî cu ascensorul sub pământ pentru o deshumare.
să fac scheme pe unde vom trece strada dacă ne vom întoarce. cum să evit accidentele din oamenii mecanici care au trecut ieri prin mine. să nu murim în somn.
sunt sigură că mi-a fost frică de naștere ca de moarte. dar n-am s-o las niciodată să creadă că a reușit.
(MINUNEA VA VENI MAI TÂRZIU, ed. Feed Back, Iași, 2011)
054.093
0
e un cerc al venirii. ajungi periodic in acelasi punct. si-ti spui aceleasi cuvinte intr-o lume cu \"ochi zgrunturosi\": \"n-am s-o las niciodată să creadă că a reușit\".
fain.