silvia caloianu

te recitesc, imi e complicat sa zic ceva...parca ar bantui o emotie superficiala...

\"incandescenta\" din final insa imi pare cumva exagerata... hmmm... a \"cânta din tot trunchiul\"...

imi pare incarcata, sucita expresia: \"aveam lacăt la buzele de lemn ale sărutului nostru postum\"...

mi-a placut la culme \"intrarea în trupurile de împrumut ale iluziei\"!!!

lemnul imi sugereaza atat \"moartea\", cat si \"cartea\", care nu e neaparat o moarte - somboluri vehiculate...
scenografia insa e cu pretentie de noutate, chiar daca...dupa cum spun, mai sus...

\"Dar Adam se preface si el in usa de brad in scanteie de pasare de Nichita se preface si el in poem ca si cand
Calul lui Flora era calul Adam din pamant\"...
Ma trec fiori, ma trec fiorii...
De ce nu taci, in lacrima aceea a ta, Silistene? De ce o faci Dunare?

senzitiva poezie scrii, in general, aceasta insa - din anumite considerente - are un impact deosebit asupra fibrelor mele emotive...
numai ca eu aveam sa zic \"si nu vroiam sa inteleg\"...

Imi place cum iti cultivi continuitatea poetica, perpetuarea ideilor tale poetice incitand lectorul si gratie exceptiei de la regula: tu iti esti dumnezeul, tu iti esti demonul...

Desi, \"Adagio II\" nu contrazice \"Adagio I\"...

De fapt, da, e asa precum afirmi: e \"scena ta\", sunt entitatile tale (si chiar nu are ce cauta pe aici spiritul lui Dylan Thomas!), e poezia ta (\"Ea\", care e \"diferita\", mereu \"aceeasi\")...

Si, da: noutatea poetica iti apartine, chiar daca \"au spus-o si altii inainte\", tu insa ai harul de a o sintetiza, original, emotionant...

Nu ma satur sa te citesc, sa caut sensuri...
Ametitoare-ametitoare expresii metaforice...

Ma...trezesc...(oare?)...eventual, in fata...unui pom de craciun, cu prima ta carte (\"sa imi inchid restul asta de viata / intr-o coaja de nuca / sa ma atirn poetic intr-un copac\").

(Facem abstractie de trimiterea - desi cu tenta ironica - la suicid.)

Elocventa unei poezii autentice deriva neaparat dintr-o autentica traire: \"ochii mei / miinile mele / visele mele\", dar...de ce \"intr-o nuca verde\"? Pentru moment, imi scapa: ce ar simboliza, avem sau nu aici un spectru simbolistic...Indiferent daca sensul respectiv a fost scontat sau eliberat din subconstient...

Nu, nu ma satur sa te citesc...as vrea sa ramai acelasi, sa scrii...sa scrii...sa te bucure scrisul!

revoltator imi pare faptul, ca nu a lasat nimeni pe aici vreo steluta de atentie!
am impresia ca am trecut printr-o padure de pini: gasesc aici o revigoranta expresie poetica, redand - inedit - sfasierea unei stari comune...
raman cititoarea ta.

Multumesc de parere, Carmen. Deci, asa se vede, dintr-o parte...Poate ca se vede si altfel, dar poate ca nu...
Nu voi schimba, riscand sa ramana un cantec de \"unica folosinta\" :D, pentru ca e...
E...ceva \"serios de tot serios\"...
Oriucm iti multumesc de impresie.

La multi ani, suflete! Si, prioritar, sa te simti bine, acolo, in tine insuti! Sa te auzim si noi despre aceasta! Atat, cat se poate...

Nu imi prea place cum suna \"sarutand esec\", e ceva subiectiv, precum si impresia ca i-ar sta mai bine textului tau absolut fara semne de punctuatie si scris doar cu minuscule: cred ca ar oferi posibilitatea deplasarii intr-un mai amplu teren semnatic.
De altfel, textul acesta imi anunta o noua, proaspata atmosfera poetica pe site. Te voi urmari, raman cititoarea ta.

La multi ani! Sa nu te tradeze muzele - cate le ai! - oricare ar fi circumstantele! Sa fii iubit, apreciat si...sa ai ce mai vrei tu: pe langa casa, pe langa suflet, pe langa cantec!
(aveti un nou director, la AGP, cred ca ne vedem zilele acestea, asa ca...sa ai o sampanie pe acolo, de rezerva!)

multumesc, ce pot sa mai zic? mi-ai fost, imi esti oricum alaturi, cu sau fara de asemenea declaratii lirice, cu iz de balada...
ti-am simtit prezenta, ori de cate ori am fost lovita...dar, stii...nu imi fac bine lacrimile...nu vreau sa vad lacrimi...
\"da-mi voie/ in rauri sterpe/ sa nu te mai plang\"...nu realizez chiar atat de usor ce imi ceri :), trebuie sa ma mai gandesc! :)
In ce priveste...calificativele pe care mi le atribui...hmmm...daca erai un barbat si, nu asa, dar unul dupa care mor de trei ori pe zi si de tot atatea ori pe noapte :), ce m-as mai bucuraaaaaaaa! :))
(Te rooooooog! sterge-le!!!)

am intrat sa iti spun...exact ce ti-a spus deja Lavinia. ai imagini interesante, merita sa il rescrii, cred...capa de rima, uita de rima, elibereaza-te de rima...

sesizez eu...o mica inclinare spre alte forme expresive sau...gresesc?

oricum: stilul te insoteste, esti tu insuti,nu fugi de tine insuti cu mare usurinta!

cine oare nu s-a crezut macar o data in \"în culmea gri a interesului\"?

oare de ce il admir pe acel \"cineva\" care \"tot naște zeițe împușcate aievea\"? nu oricui ii reuseste, cred, trucul...

m-a distrat umorul tau inconfundabil, cu ajutorul caruia iti servesti cinismul, flagelul, satira, ca pe o pastila intr-o cireasa zaharisita...
ti-am mai spus: imi imaginez ca esti o persoana, anturajul careia impinge viata inainte, cu forta unui asemenea spirit, umoristic, chiar daca ea, viata, se...cam impotriveste, mofturoasa de ea, sa mearga mai departe...

Dieter, la multi-multi ani, fericiti!
Stiu ca meriti sa spun ceva mai mult si mai frumos, prietene...Nu o data m-ai facut sa rad printre lacrimi, ai incercat sa imi deschizi ochii spre viata de dincoace de internet...cu mult inainte de poezie.ro.(Da, Alma, tu l-ai vazut pe Dieter, mai intai la Chisinau, nu la Virtualia, sa fi uitat oare? :), tu?).
Ma simt indatorata, indatorata si...promit, promit sa vin la nunta voastra la vara, sa ma bucur de tine si de Cristina, care imi sunteti foarte-foarte dragi! Eh! Si trebuia-trebuia sa va fiu nasa!!! Dar, vin eu sa va botez macar primul copil! :D
Toarna sampanie! Inca o data: La multi ani!

interesant spus...
imi pare abuziv folosit, de doua ori si, absolut nejustificat, cuvantul \"buze\"...intr-un text atat de restrans...
in rest: poezie-poezie...
chiar mi-a placut!

bine: nu ma mai disculp! e firesc si sa ma simt complexata, dupa atatea...
despre text, repet: mult balast, banalitati agasante, dar si poezie...
am recitit. credd ca ar iesi ceva cat de cat original, daca de lucrat un pic, de facut abstractie de mediul diluant...

S-ar parea ca nu e decat un joc \"de-a cuvintele\", \"de-a emotia\": \"hocus-pocus!\" - poezia!
Poezia aceasta insa cu nestingherire isi accepta rima facila, fulguindu-si mesajul de colind, pana la izolarea intimitatii sale intrinseci (troiene-troiene), invocand-o, ca atare, in text deschis...E doar...un truc!

Eu vad, in colindul acesta, o reusita realizare a momentului spiritual. Impresioneaza! (Pentru \"cine are ochi sa vada\"...) Felicitari! (Doar nu e o fotocopie a atmosferei tale, vorbim de poezie, nu?)

Am intrat doar pentru ca mi-a fost recomandata lectura, si, sper sa nu se supere Nichita Victoria, dar...chiar nu m-a impresionat defel \"poezia\" aceasta, care, de fapt, e...doar o scrisoare uda/razmuiata de lacrimi...Da, in care insa e si ceva poezie, daca de \"cernut\"...
Chiar sper sa nu mi-o luati in nume de rau: pe siteul acesta nu se prea uita lume cu ochi buni la cineva care incearca sa aiba o alta parere decat cea generala sau cea generatoare de pareri...

pagina ta, de regula, e o revelatie a spiritului, e o subtilitatea ratiunii, e o lectie a poeziei...
te citesc, te citesc, cu placere...
(pacat ca Radu Herinean a oprit motorul de cautare pe site a autorilor nostri preferati...)

nu ai vrut sa zici \"din\", in loc de \"in\" aici: \"un Timp al nostru în care să mușcăm când ne doare\"? am impresia ca era mai bine, mi-ar fi placut...

in rest: nici nou, nici...nici...