silvia caloianu

1.Recunosc: nu ar fi trebuit sa scriu, cand simt ca-mi cade capul peste tst, de oboseala...ma cam droghez eu in fata computerului si nu doar pe poezie ro...Recunosc: e o lipsa de responsabilitate...Daca am pierdut un subiect sau predicat pe drum, de ce nu mi s-a spus, pe loc, prieteneste? Sa inteleg ca ma consideri agramata sau nu excluzi posibilitatea ca \"le-am pierdut\"? Mai mare rusinea, sa pierd subiecte si predicate...Cred ca dormeam...si nu m-a trezit nimeni! In ce priveste exemplul, pe care ti l-am oferit: m-a durut, da, sa se bucure motzoaca, m-a durut...a fost o persiflare...Nu as putea...Mi-ar placea, intr-adevar, sa ne spunem ce avem de spus un pic mai ...prieteneste. E prea mult spus: prieteneste?...Imi plac mediile zglobii, incerc sa inteleg glumele, observatiile serioase, dar nu ranchiunoase. Crezi ca nu ma integrez si eu in mediul vostru? De ce am senzatia asta?...Am avut nevioia sa-ti spun toate acestea, nu te supara...Sunt egoista?...

Multumesc, nu brublem, ma voi stradui sa \"nu pun ventilatorul\" , sa nu am \"revelatii mistice\"...Daca textele mele sunt incoerente, daca supara parerile mele, vezi ce ai de facut...Anume frica de a nu produce impresia de \"umflat in pene\", ma face sa gasesc argumennte in favoarea emotiilor pe care le am in urma lecturii anumitor texte. Dar, sunt de acord: ma pot aprinde uneori si din nimic...Ma gandesc: daca voi avea nivelul 100 sau 0, nu voi mai avea dreptul de a-mi exprima parearea despre anumite texte? Sau, cel putin, sa cochetez, sa glumesc, sa persiflez, cum altii? Sa incerc sa fac si eu asemenea comentarii:

Nume: motzoaca Email: Data: Saturday April 26th, 2003 05:35 AM
Asta da stare, ma tem insa ca o am pe a mea,\"in alba rastignire peste umbre\", empatica fiind o sa incerc sa iau cat mai putin din \"tatuajele lugubre\".
Concluzie: fiole de somn


Sincer,nu brublem, iti multumesc pentru ca mi-ai dat peste mana si ca ai gasit in acest sens formula cea mai nedureroasa.
Apropo de cazul aliteratiilor: le consider cacofonii, cand acestea supara auzul si,AM RECOMANDAT, nu mi-am impus parerea.

Clavir-cimitir...rima bacoviana...de dorit sa eviti ce s-a mai spus, cum s-a mai spus...

E foarte convingatoare ideea poetica, foarte convingatoare...Imi plac \"curcubeele innodate la margini de lume\" si \"culcusul cuvintelor\"...Poezia degaja tandrete si are ochii inundati in abia perceptibili sclipici de seductie!

De dorit sa refaci expresia pleonastica
\"sa rezidesc din nou\"...

In primul rand, ma bucur sa stiu ca imi cititi \"productia\" :) si, in al doilea rand, ca am reusit sa va incit gandurile.
He! Cand ati sti cate sensuri am pus eu acolooooo ! Se pot deduce, nu e greu, dar nu e neaparat, acum, aici!:) Conteaza, dupa cum am mai spus, daca v-am incitat, cat de cat! In privinta \"diavolului\"...e personajul meu alb, e ceea ce ma fascineaza pe mine in diabolic (nu suport ingerimea neagra, mai bine diavolul alb!)...as divaga...:))

Incitante sunt textele tale, da! Le-am citit dintr-o rasuflare si, pentru ca ma grabesc acum, remarc doar un \"pinoccio invaluit in psalmi\" in timp ce \"trenurile negre / Joaca sah\", iar \"Geniile nebune / Se nasc / Din toc /
In joc\" (In gara). Scrii cu mare \"febra\", cred ca mai ai conturi pe poezie.ro...intrevad ceva...Autoflagelul te defineste aici si, nu cred defel ca ai dreptate intru totul, de ex. cum te autodefinest in urmatoarea afirmatie: \"
Sunt crematoriu /Si febra nu mai vrea sa plece [...]Sunt o fantasma / Un uscat /Frumoasa mea / Vreau sa te invit / in rima unui psihopat\"...CRED, pur si simplu, CA AI CEVA DE SPUS, si o faci in poezie!

Vezi cat de putine cuvinte iti raman pentru tine insuti? Ti-am spus ca te prea epuizezi producand literatura sub textele altora! :)) A fost o gluma, desigur...Te rog, fa ceva, sa nu...
Cum asa: \"suflet aplecat dureros\" ? Cum asa, sa moara in el ingerii? Desi \"in picioare\"... NU! Pun un semn, sa vina lumea in ajutor! Ti-a reusit ata de bine metafora!

Am contemplat abstractiile tale cu multa admiratie si nu pentru ca am avut placerea sa-ti citesc, mai intai,propriul comentariu facut acestui poem! Frazele poetice de inceput si de incheiere creaza un impresionant antipod: paradoxul, contradictia, acea uimire fara de care ne-am simti plictisiti de viata. Imi place acest poem! As vrea sa nu treaca lumea asa, pe alaturi, fara sa-i savureze sensurile...fara a se simti emotia in fata acelui \"rosu vulcanic\"...

Vad aici satisfactia lui Dumnezeu, exclamata la facerea lumii, cand le crea, rand pe rand, pe toate si-si zicea ca e bine! Perfectiunea consta in mentinerea balantei cu valori contrarii
in continua interactiune, de aceea si \"...ne-am trezit lac de sudoare\", de aceea si unele pasari - indiferent ale cui - trebuiau sa intarzie, in timp ce altele pluteau deja pe cerul inserat. Ce sa mai zic? Imi place sa ghicesc sensurile poeziei semnata de adrian_nairda...Da!

Tocmai ma gandeam sa inchid segemntul acesta de lume haotica in care incerc sa-mi potrivesc gandurile mereu cu ale cuiva disparut deja si,cand colo: POC!, se desface un mugure cat o primavara!...(NU! Un ou de strut se desface si, puiul e deja mare si e deja cu capul in nisip!). Ce zarva printre cuvinte, ce provocare de ganduri! Cum as pleca acum , cand ma descopar pe mine intr-o alta ipopstaza, in care nu imi dadeam prea bine seama ca ar fi cu putinta sa exist? raman pe poezie.ro !!! Sa te citesc!

Cand citec poezia ta, imi vine sa nu mai scriu defel sau sa scriu ceva peste puterile mele, sa incerc sa ma depasesc...E senzatia pe care o am si acum, pasind usor, sa nu trezesc \"evlavioasele pisici\", prin aceasta sintetica lume, prin starea aceasta in care realitatea profanata isi da intalnire cu peisajul idilic. Expresia metaforica din final copleseste prin sublimarea sensului atribuit unui optimism spontan si exuberant: \"suflul verde\" aici semnificand viata, perpetuarea, tineretea (verde crud = suflu primavaratic). Nu cred ca ai nevoie de o steluta, ca sa atragi atentia si totusi...doar e un text sxcelent (asa e scris in regulament!).

Citesc textele tale cu acest nick si ma intreb: greata de scrisul eventualului tau alter ego de pe acest site te face sa stai in umbra sau...Pentru ca ar mai fi cauze...
Ei, bine: ti-as spune nu doar ca te deosebesti aici printr-o admirabila tinuta postmodernista, in care pui ludicul in capul mesei, dar si ca nu te ai de rau - pputin spus! - cu expresiile metaforice. Ma incanta poezia ta! As vrea s-o citeasca toata lumea care tinde spre lecturi de calitate!

Peste puterile mele sa citesc acest poem si sa nu-ti spun ca de mult nu am mai citit ceva atat de revelator! Concizie, densitate de imagini,idei...Fascineaza si autonomia semantica a fiecarei dintre cele trei expresii metaforice. Enuntul final insa nu ar fi fi avut valoare poetica, luat aparte, dar constituind aici o generalizare, o deductie, obtine nebanuite proportii emotive.
Gandul poetic pare a fi o continuitate a celui din \"Unei pasari calatoare\".

Poemul surprinde, chiar din start, cu imagini senzitive: \"sa ma mangaie (soarele - n.n.) cu flacari / pe pielea inca alba\". Anume mangaiatul \"cu flacari\",constituie ideea in care se consuma subiectul poetic: sentimentul care frige (exprimat,de altfel,in prima sintagma a poemului: \"soare crud\" si care diminueaza efectul expresiei metaforice din urmatoarele randuri).
Cu exceptia declaratiei naive \"L-aș mângâia și eu, de la distanță,
Dar mă dor ochii.

Avantaj el.

Nu conteaza...\", atmosfera poemului degaja un aer ametitor, desimulat in scene dramatice, descrise cu o elocinta impresionanta a trairilor interioare, in care ghicim si pasiunea si chinul ce deriva din aceasta.Desi finalul e unul copiat din viata reala, expresia poetica din context ii acorda titlu de surpriza.
Mi-a placut poemul si cred ca merita o steluta!

Tac si, te rog, sa subantelegi tot ce e mai frumos de spus...dupa clipa de uimire(senzatie de gura cascata in fata operei de arta: ce idee!) si admiratie!

Totusi, topica nu deranjeaza,dimpotriva,imi place \"cum se intampla\" consecutivitatea notiunilor poetice:\"in propozitii si fraze,mine si minte,pesti si trabucuri\" ; \"trepte,ferestre sau cuvinte dinspre noi inspre noi\". In genere, momentul poetic se desfasoara cu o lejera fluiditate expresiva, in care sensurile se completateaza succesiv, culminand intr-o expresie de antipod:\"taiati la un capat, desirati la celalalt,bine unsi / spanzuram impreuna iubirea\".

Sunt sigura ca textele tale nu au nevoie de stele,pentru a fi cititte si, totusi...simt ca nu mai inchid un ochi in ce a ma ramas din noapte, daca nu marchez poemul acesta atat de dragut!

Netul...chiar imi joaca feste!

Port vesminte albe, pantofi albi si ganduri albe, dar nu sunt inger...nici medic...Sunt albul celor mai nepromitatoare flori de mar, sunt nelinistea ce-ti rasfata orgoliul... insangerat, de altfel,cum soarele \"nostru jumatate apus/jumatate rasarit\".
Imi place,dureros de mult imi place acest poem: parca te-ai gandit la mine, cand l-ai scris!:)Urasc spiritul acesta emotiv din mine!(iti daruiesc o steluta, sa nu treaca nimeni pe alaturi).