Poezie
rasul ultimului cavaler
1 min lectură·
Mediu
tu ai incercat sa nu urci cu talpa plina de praf
mobilierul inert al camerei mele inalte.
te-ai speriat cand am strigat la tine cu soapta mea,
revoltata impotriva tacerii mi-ai raspuns pe un ton grav
ce semana cu o corabie trecand ca o cutie de chibrite printre valuri,
mi-ai spus ca sufletele nu vorbesc intre ele,
se inteleg din priviri,
din nopti,
din zile si nopti.
mi-ai spus ca noi suntem mai multe suflete,
ca avem un suflet de noapte si unul de zi,
unul de facut dragoste si unul de injurat,
unul de pace si unul de razboi
si cate unul pe care sa-l daruim fiecare celuilalt
in ziua dinaintea mortii.
apoi ai incercat sa adormi
dar visul meu tembel intrase intr-al tau
si tresareai suparata de cliseele pierdute in timp si spatiu
ce ti se perindau. tresareai si-mi dadeai cate o palma.
pentru mine cel care incerca sa nu mai viseze. OK.
sa nu mai adormi niciodata,
s-ar putea ca eu sa nu ma mai pot abtine sa visez
si sa-ti violez visul tau.OK?
014.054
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alexandru Iacob
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 177
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandru Iacob. “rasul ultimului cavaler.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-iacob/poezie/38126/rasul-ultimului-cavalerComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Ei, bine: ti-as spune nu doar ca te deosebesti aici printr-o admirabila tinuta postmodernista, in care pui ludicul in capul mesei, dar si ca nu te ai de rau - pputin spus! - cu expresiile metaforice. Ma incanta poezia ta! As vrea s-o citeasca toata lumea care tinde spre lecturi de calitate!