silvia caloianu
Verificat@silvia-caloianu
„Tristețea mea aude nenăscuții câini / pe nenăscuții oameni cum îi latră (Nichita Stănescu)”
silvia.caloianu@gmail.com Născută Silvia Bodiu, la 3 iulie, 1960, într-o familie de intelectuali. Româncă, din mamă ucraineancă şi tată român Licenţiată a Facultăţii de Litere, Universitatea de Stat din Modova, cu teza „Evoluţia valorilor semantico-stilistice a termenilor cromatici în limbajul poeziei române” (Tot atunci, refuză propunerea de a rămâne la catedră…
Pe textul:
„Panzar de toamna" de Pop Serban Rares
Luxurianta zilei de azi iti aglomereaza privirea, asa inteleg eu, daca zici ca te priveste \"baroc\"...Te distreaza, oare? sau...te oboseste?
In ce priveste ziua de ieri: chiar nu-mi imaginez substantivele tale timorate!
Pe textul:
„astăzi" de Meda Bittermann
Apropo: pe mine, jocul acela copilaresc \" tic tac toe\", nu ma duce defel cu gandul la matematica...dar la hazard - da!
Mi-a surprins frumos si jocul \"morfologic\" din enuntul \"așa insinuam un A NO TIMP\", care imi releva sensul de un inceput de stagnare a timpului (\"a\" fiind prima litera a alfabetului si \"no timp\"), fapt confirmat, printr-o formula consacrata (\"un fel de\") in versul ce urmeaza.
Desigur, desigur, e un poem care merita cati mai multi cititori!
Pe textul:
„Tic tac toe" de Alina Manole
Pe textul:
„Despre Visual Poetry 2" de Meda Bittermann
Te rog sa observi ca nu ma-m obosit sa-ti raspund, sper sa nu crezi cumva ca mi-ai facut sange rau!
Pe textul:
„Furnica" de George Brasoveanu
Pe textul:
„Pragmatica rastignire" de Gheorghe Aurel Pacurar
Pe textul:
„la marginea unui apus" de colar gabriela
Pe textul:
„amprenta" de Florin Hălălău
Pe textul:
„Preaplin de potențial" de Daniel Bratu
Ce buna intentie: \"sa nu ne mai fie luni sau marti\"! Nu e ceva nou auzit aici pe site, e doar ceva reformulat, dar tu reformulezi frumos mai multe, uneori dezvotand chiar - din ceea ce s-a spus - senzatii poetice, ceea de ce nu oricine e in stare! Dincolo de \"apucaturile livresti\" :), trebuie sa recunosc: ai un maaaaaaaare potential poetic! M-a cucerit si lumea semantica, incaputa - atat de emotionant! - in textul acesta al tau...
Pe textul:
„Antitoamna" de Motoc Lavinia
Pe textul:
„Culorile iadului" de Ciobanu Sergiu
Acum stii ce fac? Inchid ochii si aprind o steluta de atentie: e vorba de o poezie in care origialul face casa comuna cu o fericita expresie poetica!
Pe textul:
„O formă de cochetărie" de Florin Andor
Ce ce nu-ti continui \"culorile infernului\"?
Pe textul:
„cum să mai spun că amazoana" de silvia caloianu
(varianta de confirmare a intelegerii)
suna suna zbor usor de papadie
candva pe aici inflorea un vis
izbucnea in toate culorile deodata
observa barbatul
incercand sa striveasca plictiseala
cu inca o smecherie
isi zise
ce-ar fi sa mai spuna ceva
si spatiul acesta alb
timpul si-a rostit deja sentinta
si cum iubirea are ochii mari
intotdeauna
a desenat pentru ea o soapta
sigla bizara
la intersectia lumilor
07.10.03
Pe textul:
„Visul meu mov" de Louis Bourbon
Uite ca imi pare rau doar de iubita aceea a ta,\"sunătoare păpădie\", ar putea sa nu vada poemul propriu zis - care e doar ceva mai mult decat o declaratie - din simplu motiv ca l-ai plasat prea jos!
Eu chiar intamplator l-am observat!!!
Pe textul:
„Visul meu mov" de Louis Bourbon
Surprinsa de trecerea ta frumoasa pe aici!
Pe textul:
„ca o tablă de șah" de silvia caloianu
albastre portative
timpul boceste
***
ceasul adormit
inima fluierului
tace un rosu
***
muzica plansa
reversul cuvintelor
mai demult mitul
Magule, mai vrei? :) Cum sa spun altfel ca-mi pare inspiranta lucrarea ta?
Pe textul:
„Ceasul adormit" de Dan Mitrut
Da, se pare ca doamna neagra e chiar absolut altcineva (asa cum frumos ai infasurat-o cu acest cuvant \"altcineva\") desi, m-am convins nu de mult ca sub vopseaua alba mai am un par negru de toooot, recunosc: nu ma vad eu in acest portret atat de fascinant! :) Ai dreptate insa si in privinta sampaniei (stii tu!), si in privita disperarilor controlate si - spre uimirea mea! - CHIAR si in privinta ingerului! :)) Vreau sa remarc - in lucrarea in care exploatezi culorile - o metafora ce m-a ranit sublim: punctele pe \"i\" din cuvantul \"Dimineata\" apar ca niste lumanrai albastre...Lumanari-lumini indepartate, insingurate, instrainate, visate...inghetate???... Punctele acestea pe \"i\", de fapt, contin ponderea metaforica a mesajului acestuia, de dimineata, nu?
Pe textul:
„dimineata" de Meda Bittermann
