silvia caloianu

\"Mâna mi-o întind fără să vreau, dorință pură,/sete de-a avea un lucru care nu se fură\"... Suna frumos, nu si adevarat: nu stiu ce \"nu se fura\", daca se pune problema...Parca nu ai privi filme cu spargeri si nu stii cum se procedeaza! :) Altceva e in cazul cand TE INCITA DOAR PENTRU CA NU POTI ATINGE, \"valoarea\" ,simtind, in acelasi timp, ca nu iti e necesara, ca e doar un obiect neacoperit de aspectul utilitar, deci, prin definitie: doar o valoare care iti bucura - posibil! - ochiul, pentru moment, pentru care insa nu ai risca sa te deranjezi prea mult, de care te-ai lipsi cu usurinta...De ce? Pentru ca nu esti suficient de innebunit de \"frumosul\" acela...\"din vitrina\", asta cred eu! :)

Emotionant! \"Vamesule\", ma bucur ca am aflat prima, sunt miscata...Imi amintesc cum am venit si eu pe poezie.ro, cum cunoscut-o pe \"Veverita\", iata ca se face anul...Imi amintesc emotiile ei pentru tine, cu toate ca imi parea atat de sigura pe sine, atat de sigura ca va impartasiti sentimentele, atat de sigura de frumusetea relatiei voastre! Venim neaparat, cu Alma, sa va vizitam, cand ne intoarcem de la Pitesti, de la lansarea cartii lui Florian Silisteanu. Sa va traiasca Florin Felix si sa va bucurati de el! Fiti fericiti si...scrieti poezii! :)

Asadar, impresiile mele...
\"un individ ciudat\" \"pe o bancă\" \"din când în când notează ceva într-o agendă\" (eu zic ca e vorba de autorul acestu text). De ce \"ciudat\"? Pentru ca \"se regăsește cu greu în lumea de duminică seară\", se vede diferit, altfel, decat sunt acei din jurul sau, ii e \"scarba\" de cate observa si, evident, noteaza acest lucru. Expresia succesiva \"în ochi marșuri funebre îi cântă-o vioară\", nu face decat sa aprofundeze ideea deceptiei sale, a starii sale drept reactie a vecinatatii morbidului,a spiritului sau afectat de catre atmosfera dezgustatoare, dezagreabila (motiv sustinut cu necrutatoare luxurianta, expresiva-ilustrativa in perimetrul textului).
Nu pot spune ca e un text care m-a incantat, pentru ca nu ma incanta ce vad acolo, desi ai \"fotografiat\", ai luat notite, nu ai nici o vina: ai reprodus cu fidelitate...Sunt imagini care mi-au facut rau chiar, penru ca, recunosc, cotidianul ma fereste de asemenea \"privelisti\", ceea ce, desigur, nu inseamna ca acestea nu ar exista pe undeva nu chiar departe.
Consider ca titlul ar fi sunat mai bine, daca era \"tratat de scarba\". Cam atat. Te citesc, desi simt ca nu crezi... :)
Nu m-am gandit prea mult ce e cu veveritele, ma deruteaza neplacut anturajul lor.
P.S. Fii atent ca...ai zis ca Nichita Stanescu \"cerul oval\" (\"Ploaie in luna lui marte\").

Draguta poezie...Imi par insa un pic violente diminetile, din cauza expresiei \"se-nfig\" (\"între coastele mele\")si nu cred ca ai vrut sa le \"pictezi\" asa...Si \"degetele\" lor de ce ar fi \"vezi de mirare\"? e prea departe sensul, prea ascuns, sinuoas, as zice, lasa \"verzi\" dar fa ceva cu mirarea aceea, daca nu vrei sa cred ca sunt \"verzi\" de ciuda, dar ca sunt \"verzi\", pentru ca sunt primavaratice. Eventual: \"verzi si mirate\", \"verzi tot mai de mirare\" etc. Sesizezi? Sper sa nu te superi. Numai bine.

Ei, \"sarada\"! Puteai sa-ti dedici tie insuti, inspiratiei tale, momentului creator, poeziei din tine...De fapt, daca nu e ceva foarte intim, ar trebui sa fie la suprafata, de fapt, zici \"nu stiu\", de fapt imi pari prea trist, nu prea scrii, de aceea mi-a parut ca ai da vina pe magician, ca si cum acesta nu ar mai vrea/putea face minuni. Si...daca minte? Minte atat de frumos!

\"Lamaia\", \"ceaiul\"...\"ingerul orb\"... Cuvinte atat de simple, dar pe care le rostesti cumva, asa, neobisnuit...Sa fie din cauza ca ai reusit sa ne faci sa credem ca esti un magician? (nu, sa nu te mai aud ca spui despre el ceea ce am vazut ca spui in \"Povestiri la gura visului II\"!)...
Te-am citit si eu cu placere, te recitesc: scrii emotionant! Sper ca i-a placut si \"ei\", pentru ca nu se putea altfel! De regula nu comentez textele dedicate, dar nu am rezistat...Tin sa-ti spun ca expresia \"Lovit in zori de o masina\" imi pare ca nu se prea integreaza in context. Se stie ca scrii \"dintr-o rasuflare\", iar \"masina\", indubitabil, are aici un simbol puternic nuantat, ma intreb insa daca nu ar avea alternativa...
Raman printre cititorii tai fideli.

Crede-ma: m-a impresionat, dar iata-ma iar ajunsa la ora cand nu pot scrie decat ceva superficial sau texte cu pretentie de poezie si, nu vreau sa risc...Nici sa promit. Iti spun doar ca am citit acest poem de cateva ori, de cand l-ai publicat, am urmarit comentariile si ca il las pe masa mea de lucru...

Sunt impresionata!
Da,da, pntru tine \"o duminică a creierului\" va fi neaparat \"apăsătoare\"! Pentru ca de altfel ar insemna sa vegetezi. Probabil, la fel te simti si acum, cand ati \"tacut amandoi\"...
Pentru originalitatea expresiva, pentru imaginile dramatice, emotionante, pentru arta cuvantului tau in general, dezvaluita captivant si in acest poem: da, da, da, meriti un cer cu stele!

George Vasilievici, poate stii prea bine, poate iti mai spune lumea, dar...eu cred ca CHIAR esti foarte valoros! Pentru realizarea unui asemenea spot publicitar cu siguranta incasezi cateva mii de dolari (in functie de tara comanditarului)!
Nu numai ca \"am vazut\", \"am auzit\" totul \"pe viu\" si ca m-ai uimit prin forta cu care stii sa-ti cuceresti spectatorii, nu numai ca a fost o uimire frumoasa, in final, relaxanta, in simbioza cu \"haul\" acela de zambet...Dar: elocinta! Seducatoarea ta - dintotdeauna! - elocinta! Felicitari pentru acest magnific monument edificat artificiului salvator! Care e...insasi arta, nu?
Oooof! Si...cand sa astept sa se cicatrizeze oare \"haul\" zambetului\" acestuia? :)

Anca, sunt placut suprinsa, cred ca ai multa primavara in tine, sesizez asta din urarea ta si iti doresc, din tot sufletul, acelasi lucru!
Vasile, te cred sincer si, recunosc: chiar mi-ai incitat curiozitatea, asa incat sa te citesc si eu cu regularitate. De ce nu spun nimic? Poate pentru ca uneori imi pare ca e prea mult de spus, iar uneori ca nu am cuvinte...Uneori nu am timp, uneori - ca si acum - as vrea sa ma ascund undeva, intr-un fir de mac si sa privesc lumea de acolo, pur si simplu...

Stefana! De ce nu scrii un articol, un material critic la aceasta tema? Cu exemple, chiar? Pot scrie si eu, dar mai peste o luna, cand voi fi mai libera, cred...Ma gandeam sa fie si tema unui discurs din cadrul viitorului simpozion \"poezie.ro\" la Chisnau. De cand astept sa aud ca spune cineva ceea ce ai spus tu aici! Cand ai sti cate materiale - de-a dreptul pretioase! - am in acest sens! Exista si nuante, desigur...Mi-ar placea sa vii pe YM, sa discutam, vreodata, cand vom avea timp...(ID silvicatardiva).
(Virgil, scuze, te rog, voi retrage acest comentariu, dupa ce stiu ca a citit Stefana.)

Da, Vasile, ai observat frumos...Eventual: \"cerbii din noi aud cum dor chemarile apei\"...Desigur, nu voi interveni deja in textul publicat: las varianta incipienta. Ma bucura sa stiu insa ca rezisti - inca! :) - in calitate de cititor al meu si iti multumesc ca gasesti timp pentru a lasa cate o parere, un semn de trecere...

Draga Mariana Cardas, nu ma simt defel \"inflamata\"!
Ma simt chiar foarte bine!
Stefania, nu a fost decat o parere a mea, pe care am si argumentat-o. Da, poaza e interesanta. Daca in viziunea ta aceasta este o poezie, a fost si firesc sa vii cu argumentele tale. Cand a intrat Virgil cu primele poezii pe site, cred ca eu am fost aceea care prima s-a bucurat si i-a salutat scrisul. Nu te supara, dar imi pare ca ai cam deraiat de la subiectul pe care l-am pus eu in discutie. Vorbesti de nu stiu ce \"polemica subtila\", asupra carei se refera textul respectiv, cu pretentie de poezie. Pe mine, in calitate de cititor, nu ma intereseaza obsesiile care nu produc arta, eu intru pe acest site - reinnoit - si ma bucur ca Radu a facut posibil sa aleg ceea ce citesc. Vad ca e specificat: \"poezie\", deschid si...Te asigur: daca era un autor cu nivel zero, textul acesta era in \"atelier\". Cine ar recunoste?...

Atat de frumos le observi, tu, pe toate! Cine ar fi zis ca aveti \"sirene\" doinind pe Timis? Cine ar fi zis ca \"noaptea tarziu\" in orasul tau \"vin inorogii / sa pasca prin vise\"? Si inca \"atât de albi, atât de tăcuți și de singuri\"? Sunt sigura ca pana la urma se va gasi cineva sa-i mangaie, dar pana atunci, se vor mia perinda, prin orasul tau si \"ielele\", \"dezbracate\" \"de moarte\"...Si...ai sa le scrii, ai sa le scrii, spre frumoasa noastra uimire!

Consider ca e un text DOAR pentru atelier. Cred ca e bine sa se tina cont ca unii cititori intra in graba, sa citeasca poezie. Poate sunt la un net cafe si au timpul limitat, poate li se deschid greu paginile. Zici ca aceasta e poezie. Eu zic: expreriment. Posibil, ai observat ca stiu sa tac. Aici, nu am rezistat. E un abuz.

Deoarece scriu la ora tarzie deja, cand e firesc sa-mi fie somn, cred ca aleg sa \"adorm\" poezia respectiva, sa nu uit insa cumva sa te felicit pentru aceasta emotionanta expresie, care, pur si simplu, mi-a taiat respiratia: \"pe peretii de sticla / ai inimii mele / pot fi desenati o infinitate / de cai verzi\"...

George, eu m-as \"lega\" de cate ceva, de ex., nu-mi explic de ce compar orasul de noapte cu o \"pierla\", doar pentru ca straluceste in negru sau voi fi avand si explicatii mai profunde pentru asocierea aceasta necenzurata a subconstientului? Deocamdata, nu-mi explic...
Tuturor, multumesc pentru receptivitate si...incredere! :)

In debutul poemului autorul parca ar starui asupra cuvintelor-sigle, oferindu-le un statut indefinibil, insa nu atat prin substanta lor, cat prin atitudinea sa recalcitranta fata de aceasta (\"in fiecare palma un altfel de cuvint\"; \"ma uitam inlauntrul meu si vedeam alte cuvinte\" \"dumneavoastra in ce problema ? domnul nu e acasa\").
Finalul surprinde printr-o doza maxima de optimism: e finalul fericit al unui film, dupa care dormi bine, impacat cu tine insuti si cu toata lumea (\"vine o vreme in care daca vom vrea / pina si firele de iarba / vor purta un nume\". De fapt, citatele respective nu vorbesc despre altceva, decat despre constientizarea fortelor, a energiilor interioare - factor atat de important, fara de care talentul nu are cum razbate la lumina!
Ca intotdeauna, impresioneaza campul semantic al expresiilor
(de ex. \"de fiecare cicatrice cu forma de frunza / care ma intreba de fiecare data numai despre moarte\", cu o impunatoare arie sugestiva), printre care, atat de emotiv - dar, atat de emotiv! - se inscriu simbolurile de marca (\"Radu Tudor Ciornei\"): \"ma intorceam de la o inviere iluzorie / spunindu-i lui Caron : da-te mai incolo / vreau sa dorm din nou batrine...\".
Inchei aici, nu inainte insa de a-mi exprima bucuria spiritului - intotdeauna! - in timpul unor asemenea lecturi.

Dincolo de incitanta formulare a gandurilor (\"cum s-ar zice etc.si acum roaga-ma sa plec.\"; \"Ma durea o singura forma de anotimp.;Pana intr-o zi cand ma anunta o fulgeratoare disparitie clinica egala cu. etc.\"), am impresia ca insusi autorul textului \"dezvolta o idee cu simetrie inegala pentru a-si demonstra perfectiunea.\". Cat de mult gresesc oare?...
Lectura savuroasa, dar - in viziunea mea - exceptand finalul...

Nu stim ce e \"mihalache\", deducem insa din context ca ar fi o strada, deci: nu ne deranjeaza...Nu-mi prea place insa, chiar daca e plasata ambiguu, ideea ca \"lumina solara\" ar produce \"jegul\" (nu-mi place nici cuvantul acesta, dar asta e altceva, desigur!).
Impresioneaza cochetaria aceasta inocenta cu primavara: mai intai ea te \"pandeste\" cu \"ochi de fiara\", dupa care si tu devii (din cauza de \"martie\", desigur!) \"o fiara cu sangele verde\"...
Unele idei, cum ar fi aceea a \"femeiei concrete\" sau a \"transplantului\", sunt pedalate si de mine, mai de mult, dar imi pare ca tu spui mult mai frumos, mai incitant sau, mai bine zis, m-ai surprins prin originalitatea formulei poetice, m-ai incantat printr-o liberate ostentativa a expresiei (de ex. \"asa mi-o imaginez eu de obicei / fiecare si-o imagineaza cum vrea\"), care se muleaza - pur si simplu, de invidiat! - pe tinuta mesajului artistic.
Suportul emotiv al poemului pare sa fie ultimul rand al primei strofe, reluat, pentru a \"incununa opera\", intr-o culminanta varianta semantica. De ce \"de parca\"?
Sa nu uit: consider totusi ca trebuia sa faci o pauza de vers, dupa \"muguri de iubire au inceput sa-mi creasca pe tot corpul\": atat in prima strofa, cat si in ultima. As vrea sa citeasca cat mai multa lume acest poem al tau, pe care eu pot afirma cu certitudine ca l-am savurat!