Poezie
poate că nu e bine să știi
1 min lectură·
Mediu
eu mergeam pe o parte a tăcerii
tu pe cealaltă
ambii eram cu mâinile de noapte
te urmăream de după o lună plină
alintându-mi-se printre gene
te ghiceam în muzica apelor
îți dansau cascade pe degete
în spectre chemătoare
efervescente
alergam ca o disperată să le ating strălucirea
aveam buzele uscate pline de uimire
poate că nu e bine să știi
dar erai cel mai frumos dintre sensuri
și dintre aberații
și erai talismanul meu răsfățat
te purtau pe rând toate femeile din mine
10.08.04
054.663
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- silvia caloianu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 85
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
silvia caloianu. “poate că nu e bine să știi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-caloianu/poezie/82685/poate-ca-nu-e-bine-sa-stiiComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FH0
AODa! Nu voi spune mai mult (tu stii ce vreau sa spun).
0
CFde o parte si de cealalta a tacerii... mi-a placut mult... un vers care ma vrajit chiar... am si uitat sa mai caut unde imi sunt ingropate poeziile... dar voi mai reveni sa te citesc:)
0
AE\"aveai mâinile de noapte\"
\"îți dansau cascade pe degete
în spectre chemătoare
efervescente\"
\"e doar o vedere dintr-un fir de iarbă\'
mi se par foarte reusite;
in schimb, \"alergam ca o disperată\"...cred ca mergea doar \"alergam\"
un poem frumos!
\"îți dansau cascade pe degete
în spectre chemătoare
efervescente\"
\"e doar o vedere dintr-un fir de iarbă\'
mi se par foarte reusite;
in schimb, \"alergam ca o disperată\"...cred ca mergea doar \"alergam\"
un poem frumos!
0
de pe vaile sangelui tau...\"
\"moartea e doar o vedere dintr-un fir de iarba...\"
Pe scurt, foarte frumos... foarte sensibil...excelenta poezie pentru o noapte de vara, stand pe faleza, in fata recifului de ganduri indoielnice, adulmecand suspinele linistii prin eprubeta cunoasterii si devenind una cu oceanul, una cu visele pescarusilor, una cu mormaielile apei si cu rezonanta luminilor de la voluminoasele ambarcatiuni pescaresti intoarse din furtunile conceptiei...aud propria-mi metamorfoza, cum ma striga, cum salasluieste in briza, in eter, in esenta... si simt nevoia de a elibera crucea arzanda din genunchiul plat si incomod, mirosind a conjunctivita...palmierii s-au oprit din plans.