Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

bună seara bucurești

"narcotango" (ed. Vinea, 2013)

1 min lectură·
Mediu
bună seara bucurești peste câteva ore îmi vine trenul
am în ochi niște lacrimi rebele mă enervează
am o inimă de aceea cu accent moldovenesc tu cum ai crezut
iată florile mele bleu frumos mirositoare parcă le zice frezii
de fapt zambile
primăvara e doar o ambasadă cu pretenții ce să fac
mă legitimez
uite în ce termeni am început să vorbesc bucurești
asta de când tu cu europa și cu
iar eu doar cu viza
hotelul nostru se cheamă perfect armonia
pe noptieră nu mai sunt și alte flori
doar ceasul
timpul
sunt amețită
nu mai știu cum se numește parfumul meu
nu mai știu în ce an m-am născut
nu mai știu de e luni sau e marți sau duminică
valiza mea cea mai tristă valiză e gata singură de plecare
aud prutul
îmi vuieste în tâmple prutul
marea
oceanul
vine trenul să mă ia
ce mult mă iubește pe mine trenul acesta
057.601
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
155
Citire
1 min
Versuri
25
Actualizat

Cum sa citezi

silvia caloianu. “bună seara bucurești.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-caloianu/poezie/1771667/buna-seara-bucuresti

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

hălăduim printre traverse. Oare unde se duce poezia asta?
0
@silvia-caloianuSCsilvia caloianu
nu stiu ce ar mai fi de spus... poate doar faptul ca am tot refacut pana acum, textul acesta, scris in graba, direct pe site. gata: imi vine trenul si sunt inca in hotel! fuuuuug!
0
@maria-prochipiucMPMaria Prochipiuc
Mă gândeam și eu cum puteam s-o găsesc pe Silvia altfel de cum o știiam, mereu grăbită, mereu cu trenul în gară și ea încă întrebându-se unde plecacă.

Poemul acesta are în el atâta frământare încât de oriunde ai începe să citești te prinzi în vârtejul versului și apoi te întrebi de fapt ce cauți tu pe aici, că doar nu e locul tău, cine e oare de vină? Nimeni, altcineva decât tu care te lași prins în mrejele aceste zvârcoliri încercând să-i pătrunzi esența.

Cel mai important lucru din acest poem, în amețeală ce te cuprinde când citești, e ceasul, ceasul acela care te trezește la realitate, ne măsoară timpul ca să nu uităm de noi și să nu ne uităm prea mult în noi...
0
@silvia-caloianuSCsilvia caloianu
ceasul pe noptiera - in loc de flori -, timp adus in dar.
imi placea la nebunie sa vad ceasul acela al lui, de mana, acolo, pe noptiera! spun, poate ca trece pe aici si aude :)

multumesc de trecere, Maria!
0
am citit de pe scara vagonului de marfă ăla din coada trenurilor toate am citi poemul țău și m/am bucurat că încă ești vie cum e carnea acestui poem/ vezi din cînd în cînd zic ceva de text că altfel cică socializăm auzi la ei dar noi și metafora noastra e de neînlocuit si de aceea cât a fi granița proștilor tot mai departe vom pune bariere cu spatele fiindcă inudcînd o stare de alterego princiar si malefic obserrvăm în poeie dihotomia acerbă prin care sinele se ....
gata!dar ce făcusi maică la capitală ?
0