rugăminte cu pumnul strâns

Sa tot fie cateva stele:) Nu exista despartiri, asa cum nu exista moarte, dragoste exista si tocmai de-asta... Si mai ales, in nici un caz!!!

si broastele viseaza stele cu pumnul plin de pastile amare

broaste suntem toti, daca in halul aista se pune problema

candva am rugat editorul acestui site...am vrut sa imi schimb pseudonimul, fara sa imi sterg acest cont si sa imi fac un altul. a zis ca nu se poate. toate miturile au un sfarsit. unele - nici macar nu au fost. pentru ca au fost prea adevarate.
inca in volumasul meu \"semne distinctive\" - pe care nu il consider de debut (eu nici acum nu cred ca am debutat in poezie!) - ziceam ca \"îmi fac sufletului tărmuri\" (îmi înșir pe față nuferi infuzorii și țânțari / și adorm în cor de broaște și visez că luna cade / într-o lume de hazard\".
multumesc, de m-ai ascultat, pana aici.
multumesc si prietenului meu de fictiune (daca citeste, vreodata).

Silvia,
interesanta si instructiva, pe alocuri, poema ta.
retin:în regatul acesta oamenii obișnuiesc să întrebe
tu câte stele ai băut
câte stele ai dat altcuiva
și de câte stele e patul tău
cu prietenie,

mituri..., sfarsit...? te-am ascultat pana la capat, dar am ramas pe undeva pe la inceput. valoarea nu are trecere, valoare fiind. Nu are a face, Silvia Caloianu, nu are a face. E bine!