murind în gesturi

intrarea aceasta dintr-un gol într-un alt gol și mai mare, acest teatru absurd cu ”spectatori himerici” creionează, sugestiv, o stare, o clipă, o viață... dincolo de toate - ”ochii ăștia” care cunosc tăcerea. e frumos cum se ajunge la mesaj simplu, curat.
îmi place finalul aici, e exact imaginea acelei ieșiri din scenă :)

eu cand iti citesc unele texte imi imaginez o tipa usor zurlie, cu un pahar de sampanie in mana plimbandu-se printr-o sala mare cu candelabre de cristal, asezandu-se cand 5 minute la pian pentru a canta o scurta partitura, cand 4 minute la balcon pentru a privi catre o priveliste plina de luminite, copaci si trecatori, cand pe un scaun pentru a sta de vorba cu cativa invitati, cand dansand cu cineva si povestind. scrii foarte optispeanist uneori, insa cu o mana matura care isi lasa si ea amprenta.

Asta e tot ce se intampla dincolo de scena...(in care am ramas, de unde nu voi pleca niciodata) cu titlul o fericire
Alexandru, Claudiu, impresiile voastre conteaza, va multumesc.