iar noaptea visele ne sunt reci

”noi suntem reci ca metalul iar noaptea visele ne sunt reci” - și asta din cauza celor atât de mulți așa ziși sentimentali, boemi de prin baruri, etc... bănuiesc că e o ironie la adresa cuiva, poate spre cei mulți și atât, nu asta mă interesează. ceea ce contează e că poezia și-a atins scopul, este vie, spune, comparația ”suntem reci ca metalul”, urmată de metafora viselor și mai reci este sugestivă. începutul pare o pregătire, apoi poezia crește în intensitate pentru a atinge un apogeu la final. cu plăcerea lecturii,
numai bine,
alex

nu este o poezie cu substraturi, în care să cauți înțelesuri ori sensuri ascunse, dar directețea este un plus, în opinia mea. mi-a plăcut poezia în întregime, implicit și titlul, care e bine legat de text. am remarcat sinceritatea spunerii și firescul din fiecare gând. versurile sunt construite elegant la nivel de conținut și chiar au poetic în ele. nu pot să accentuez în mod special vreo sintagmă sau strofă pentru că ar trebui să citez integral. multă inspirație aidoma celei care te-a făcut să scrii ca aici îți doresc.

si daca omit primele 2 randri ale strofei din final?

nu prea stiu ce sa va zic.
va multumesc de faptul ca ati trecut si nu ati tacut.

acum mi se par bine plasate primele doua in ultima, dar daca ceva te face sa gandesti asupra omiterii lor, si consideri ca va fi mai bine fara ele, textul per ansamblu nu va avea de suferit. pur si simplu nu va mai fi trecerea, suspansul de pina la, va ramane doar sugestia versului acela care emană frigul.