Silvia Bitere

Dragă Loredana, zic atât: Ana Blandiana, Ileanu Vulpescu, Constanța Buzea... = feminitate absolută, delicatețe, șarm, talent evident, atitudine, prestanță scriitoricească, conduită demnă de numele ce și-l poartă!
Bravo!

har scriitoricesc*

"Autorul este un împătimit al artei limbajului, utilizează resursele limbajului, este un migălos al formei, pentru a multiplica puterea mesajului, vizând chintesența.
Adesea poemele ating o tonalitate dramatică, tensionată: „De cum scoți capul, la soroc,/ în iesle sau palat baroc,/ e existența iarmaroc,/ în viers de doină, ritmuri rock/ ori cu manele, ca-n Maroc,/ în redingotă sau în roc,/ pe față ori sub oboroc,/ mai scoți un ban, mai faci un troc,/ dai o pălincă, iei un broc,/ renunți la vilă pentru bloc,/ schimbi anvelopa pe un croc/ sau jeanși tociți pe uruioc,/ aduni sau pierzi, după noroc,/ ca jucătorul de taroc,/ te lași purtat,vâslești cu stroc (...)“ («Bâlciul»)."

Foarte interesant versul, șugubăț dar și plin de har scriitorices pare-se că este autorul, jocul de-a cuvântul, rima fină și substratul poetic, de fapt, ne arată cu cine "stăm de vorbă", adică autorul acestor versuri, Sorin Basangeac, nu poate fi decât o persoană deșteaptă, inteligentă, cultivată.
Doamnă Angela Mamier, am citit cu plăcere această incursiune în universul autorului Sorin Basangeac. Ați reușit, așa cum reușiți de fiecare dată, să transmiteți cititorului "dorința de a tot citi și afla despre".
Felicitări autorului și dumneavoastră!

"Am întrebat-o pe doamna Candrea cât din rezultatul muncii unui pictor este talent și cât învățătură. Mi-a spus că din amândouă și că, în orice caz, învățătura nu se termină niciodată, citând un mare pictor care, trecut de 80 de ani, și-a exrpimat astfel regretul: „Ce păcat că mor tocmai acum când am învățat să pictez!”. Și... mi-a plăcut partea aceasta foarte mult...

Considerație pentru Doamna Ileanu Vulpescu. O admir din toate punctele de vedere.
Loredana, mulțumesc pentru acest articolaș. L-am citit cu plăcere, cam târziu, dar niciodată prea târziu, nu?

Sincer, Adrian, dacă "romanul este de rahat" eu, una, nu-l mai citesc!
Te felicit din suflet, cu drag! Să ajungi să fii nu cel mai bun în scris, ci cât poți tu să fii de bun în scris!

Leonard Ancuța să încercăm asta, poate îți mai descrețești și dumneata fruntea, altfel, nu mă mir, și pe vremea lui Eminescu au existat polemici sterile, iscate de vreun scriitoraș "mai inimos din fire".
"La Capșa unde vin toți seniorii
Local cu două mari despărțituri
Într-una se mănâncă prăjituri
Și-ntr-alta se mănâncă... scriitorii!" (Nicolae Crevedia)

Doamnă Angela Mamier, vă mulțumesc frumos pentru această notă de lectură, mă simt măgulită, de ce să nu reconosc. Am un respect deosebit pentru această doamnă, Angela Mamier. Este o provocare pentru mine, ca autor debutant, să fac lucrurile, de acum încolo mai bune, în scrisul meu, firește.
Ioana, mulțumesc frumos. Ai adresa de e-mail la datele mele de contact. Cartea ți-o pot dărui cu mare drag!
Ottilia, noi două ne întâlnim pretutindeni, în reviste, antologii, etc. Mulțumesc colegial.
Nu știu dacă se cădea să scriu atâtea aici, poate că mă și laud puțin, dar am scris ce am simțit, grație talentului scriitoricesc al Domnei Angela Mamier...
Să am grijă, totuși, din greșeală, să nu îmi acord o steluță mie și Doamnei Mamier.

"Eu cântăresc, m-a întrerupt ea cu putere deplină,
dacă mâna mea – uite-o, atinge-o pentru ultima oară!- peste mâna ta înflorește,
în ochii noștri
în copiii noștri,
în fricile noastre,
un câmp nesfârșit și o casă,
un pat și o carte
o cană cu ceai și un lămâi la fereastră.
De aceea, eu pentru amândoi mă împart și totuși dau pe dinafară
am timp pentru tine, am flori și am pâine,
fac tot ce vrei și nu vrei, pentru că dragostea mea
pentru tine mă obligă la asta."
Mi-a plăcut partea aceasta foarte mult, pentru delicatețea mesajului transmis prin vorba ei, prin mâinile ei și mai cu seamă cum înflorește mâna lui peste a ei, o imagine plastică demnă de un picasso, ce frumoasă înălțare ai mai pus tu, Dorin, pe umerii lor, cu "toate ale noastre" ( frici, copii, ochi, carte, pat, o cană cu ceai, lămâi - simboluri lumești)
și versul de final: "pentru că dragostea mea
pentru tine mă obligă la asta." Așa este, există acolo o obligație.
Finalul de poem cu "iadul" "de sub aripa murdară și verde a vieții: adevăr îți zic/ de mâine vei fi cu mine în iad." superb

Prima strofă o percep ca pe o introducere spre ceea ce va urma...

infatuare*

mă bucur, că odată cu apariția comentariilor în pagina comentariilor, (truc ieftin dar benefic pentru cititor)te-am descoperit citindu-ți versurile.
Un poem foarte bun din punctul meu de vedere. O dicție bună a frazei, cuvinte care sugerează și nu arată decât atât cât trebuie arătat. Ultima strofă impecabilă prin "cuvintele de carton și sclipici" - dacă lăsai doar carton, versul era banal, însă cu "sclipiciul" redai finețea ironică (știi, se moare mai bine când ești ironic) pline de rezonanță în economia textului, apoi "bila aceea din nichel" - strașnic "i-ai dat un nichel pe suprafața sferică";
alunecarea în "gâtlej" va avea, cu siguranță, efectul scontat și cititorul crede asta. Da, e și asta o speranță. Deci, în cazuri limită voi împrumuta de la tine bila de nichel.
Foarte frumos plasată "poezia" poezia: "ea precedînd realitatea/și niciodată pretinzînd/că o cuprinde devine."
Tot poemul e frumos!
O să mai trec.

Ștefania, mulțumesc frumos! Acum pot să spun că mă bucur că ai trecut pe aici:)

"aceiasi oameni"

Aceste aspecte le regasesc la tine in vers. Sunt de acord.(S.B)

Aici ma refeream la dumneavoastra, nu la Alex Stefanescu. Ca are dreptate, in sensul ca la Ancuta Leonard regasim aceste aspecte...si nu la S.B.! Dar, deh, internetul...

Sunt niste speculatii pe care le faceti in mod gratuit, Ancuta Leonard. Nu a zis nimeni ale cui citate erau cum nu se presupune sa stau in poztie de drepti in fata lui Alex Stefanescu sau sa ma recunoasteti dumneavoastra ca poet.
Nu cred ca participati la o seama de evenimente si concursuri literare doar de dragul de a fi aparut in presa ci si pentru a vi se confirma ca nu scrieti de pomana. Sunteti premiat de oameni se presupune valorosi ai literelor si daca eu am fost premiata de aceeasi oameni si apreciata la vremea respectiva de aceeasi oameni, presupun ca distinsii domni nu au fost si nu sunt tampiti cand ne-au felicitat. In rest e problema strict a dumneavoastra despre ce sfaturi dati unor colegi. Nu sunteti mai autor decat mine, sunteti coleg cu mine. Ultima fraza va apartine. Va este atat de personala dumneavoastra, ar trebui sa va cada in poala ca o dezamagire ca, poate, gresiti cumva cand aruncati cu speculatii asupra colegilor de site, poate ca nu cunoasteti sensurile cuvantului asum? Nu stiu, ma gandesc. Altfel de ce ati reactiona, asa, fara motiv, la o simpla poezie.

"avem


- artistizarea fortata a textului
- enuntarea emfatica a unor adevaruri banale
- practicarea obscuritatii
- exacerbarea, bombasticizarea, infrumusețarea realității
- excesul de interpretare" - Aceste aspecte le regasesc la tine in vers. Sunt de acord.

Altfel,
Tim Burton imi place ca regizor, e printre preferatii mei. Pe Alex Stefanescu il cam citesc, in rest nu doresc sa bat campii pe internet despre poezie si cum se scrie ea si cat de minunati sunt unii poeti si cat de prost scriu altii, asta timpul va decide. Daca sunt patetica, sunt acasa la mine si nu la dumneata in vers.

Sper sa nu mai fie necesar sa intervin.

Păi nu toți suntem impresionați de cârciumă și de beție. Ce legătură are Alex Ștefănescu cu ce aberații scrii tu aici?

Vali, mulțumesc înalt!

Un poem sensibil, poate cu puțină rimă forțată spre final, ce să spun... am zis-o!
A transmis o stare de bine, de frumos și cred că dacă aș avea de cârcotit, aș fi nedreaptă față de poem luat ca întreg și nu ca fragment de lectură.

Foarte frumos ai scris acest text. Domnul Grumăzescu, așa cum se vede și de pe chipul dumnealui, nu poate fi altceva decât un om, firește, dar nu un om obișnuit, ci genul de om care dăruiește fără să ceară nimic la schimb. Asta ai surprins tu foarte bine în câteva cuvinte, valoarea unui om care nu se estimează în bani și nici "în cartoane", Domnul Grumăzescu este prototipul românului adevărat și face cinste neamului nostru. Dacă fiecare dintre noi am judeca și ne-am iubi mai mult, atunci libertatea noastră ar fi alta, omul din noi ar străluci și ranchiuna, invidia și prostia ar durea mai puțin.
Am ascultat la o emisiune, prezentată de Iuliana Ciugulea, o scurtă incursiune în universul anitacarului Grumăzescu și exact cum spui și tu aici, Domnul Grumăzescu deține o interesantă colecție de volume de poeme ale poetului Eminescu.
Ne-a arătat dumnealui o cărticică microscopică, zice dumnealui că păstrează chiar și semnele de punctuație. O cărticică de 3mm pe 3 mm, unică în țara noastră, în care se află versurile din Luceafărul eminescian, șase strofe pe o pagină!!! Fantastic!
E minunat că ți-ai găsit timp dar și interes vădit pentru a pleca spre Iași, într-o iarnă ca toate iernile. Cred că te-a încercat un sentiment deosebit atunci când ai dormit într-un loc special și atât de înalt spiritual. Mi-au plăcut și micile discuții hâtre vis a vis de "scaunul abandonat" dar făcut celebru, imaginea vizuală cu pianul și Chopin este amuzant povestită și firește... "revoluția sufletului" la Aristotel.
Las și eu un semn luminos că am trecut pe aci, pentru Domnul Grumăzescu (pe care îmi doresc să-l cunosc cât de curând), pentru tine că faci parte dintr-o țară așa frumoasă, și pentru că Asta-i România și nu cea prezentată de un canal de televiziune turcesc, vorba unui constănțean de-al meu, Domnul G. Haleț.

Mulțumesc pentru această incursiune...și pentru că ai avut plăcerea să citești la Virtualia și din poemele mele.