Silvia Bitere

poemul. Este o plăcere să-l citești. Îl citești de fapt pe domnul Dan Mihuț printre rânduri, îi descoperi puțin \"pielea\".

mi-a plăcut acest dialog. Este foarte cursiv. Te-ndeamnă la citit.
Deși are multă abracadabra în el, este genul de scriere de care sunt atât de îndrăgostită.
Mi-a plăcut...

VIATA
Viata lui Apeiron este una trãitã fãrã timp de gândire parcã... în sensul cã dacã azi te culci si te rogi sa nu ai/sã ai amnezie, a doua zi stii/sau nu sti ce-ai fãcut c-o searã inainte.Ei, bine, Gingasul nostru ducea o viatã in plinã mahala. Acum la etajul unu (unul dintre cazurile ferice), acum în garaj, acum în tropãit de cal si Cala, Cala, Cala - o tigancã spãlându-si sânii cu un burete într-un lighean, un mic \" Print Cersetor\" acest Apeiron îsi consuma VIATA mergand pe limita, facând pact adesea cu TACEREA Si FEMEIA de cafeanea, de spectacol, de mahala, de circ, telefonista, femeia de serviciu, FEMEIA...sau \"100 de fete-femei\" dacã nu dus rece...
MOARTEA
Vazutã cu ochiul celui care bea de fricã, la crâsma \"La Matale\", prin ochiul lui Apeiron încetosat de vinul femeii \"deosebit de frumoasã\".
Clipele de intens dezastru psihologic, o agonie a acelui neajutorat care nu putea fi decât un înrolat, pe acele timpuri, în armatã, sunt relate prin vin si vodcã, femeie si salvarea prin ea atât cât sã poatã muri linistit.
\"Femeia-plângând-jocul absurd al limitelor\". Iat-o pe Peras. Dacã Teleute moare, moare si Apeiron, conform UNULUI, apare Metexeiul, apare nemãrginitul, fãrã formã, fãrã contur...
NIMICUL
Încercarea Gingasului de a întelege chestia cu \"gunoiul\", de fapt sã mã facã pe mine sã-nteleg care-i treaba cu gãleata si cu necioplitul care a urinat in vazul tuturor si-a lasat SI miros în urma lui... De ce bea Apeiron? De ce avea nevoie de femeie? Ce-l fãcuse într-o zi sã iasã din spatiul matrice?
JUDECATA
Alesese centura, drumul cel mai usor de ajuns acolo unde vroia el, unde era liniste si putea sã priveascã în urma sa... în rest n-ar fi avut sens,sã urce pe munte, la inãltime.
Totusi a calatorit cu trenul. Da, dar nu tot drumul. Oare obosea dacã nu lua trenul?
Bãtrânul consilier îi fãcea analiza psihologicã mai bine decât el însusi, Gingasul Apeiron. Nu cumva ne aflãm în Banda lui Mobius si noi nu stim asta? Nu cumva trenul merge pe-o bandã desenatã si from time to time se opreste pentru \"cut-uri\" pe cerc?Plecase Apeiron pe un drum drept sau drumul era acolo unde el mergea mereu?
\" Locuinta lui stabilã era drumul.\" DRUMUL, FRICA, MÃRGINIREA si-o FEMEIE (100), Iatã FRICA lui Volodia... Ce mai FRICÃ REUSITÃ!

Ergo bibamus, Volodia!

Paul Sartre;
văd și nu vâd

Or mai fi și alte greșeli dar nu mai revin.

PRELUDIU
Introducere în lumea lui Apeiron, a scriitorului urmărind Apocalipsa prin profețiile lui Rozanov. Teama își face și ea culcuș, prin Frică. Asemeni lui Gogol, stând față-n față cu Diavolul, simțind frică, Gingașul Apeiron, se încarnează în scriitor și duce un vis nevisat, petrecut aievea, desenat pe o \"hartă a minții, cu mari pete albe, între mari pete cenușii\".
Viața trăită pe fugă, mărginită de marginea Apeiron aruncându-mă cu gândul într-o ontologie care vizează aspectul râului, a apei, pe de-oparte, și noțiunea de Unul, care nu poate exista fără Arhe și Teleute, viața lui Apeiron prinde formă totuși, participă, ARE FIGURÃ de data asta pentru că Teleute este \"martor credibil\" în joia mare a patimilor lui Iisus. El zace în matricea determinanților lui Peras.
Foarte bine privit aspectul ontologic prin elemente de Apocalipsă, de mărginire, de limită, de întreg.

P.S. Nu înțeleg de ce scriitorul m-a numit suflet slab dacă am tradus puțină păsărească.

Cu respect, voi comenta și celelalte paragrafe dacă îmi permiți să văd lucrurile așa cum le văd eu.

Totul va fi uitare în cele din urmă.
Cine mai are nevoie de felinare, poate doar de-o carte bună pusă sub cap,pentru odihnă atunci când fluturii de pe rochia-ți vor intra în zarvă mare, preschimbându-se în molii...
Eu comentez tot timpul așa cum văd eu, să nu te superi...:)

cu dativul etic al lui Manole cel vestit care-a zidit!
Ce bună sunt la poezie. Să mi se scuze aroganța, Tanța. Hahaha... mă joc. Se vede? Nu cred, că nu port plete așa că-mi etalez ideile pe-ndelete:d.

Mă numesc Silvia și voi vorbi ceva timp sper cu Volodia,
și DA sunt măritată, deci am o vârstă:))) Just joking

nu câștigă prieteni, dragă domnule.:)
Și-apoi din când în când mai avem nevoie de acel \"over the hill\" al lui Pink Floyd, avem nevoie de eliberări.
Eliberarea este mai \"reușită\", atunci când lângă tine ți se așează un TIP, tip \"bazucă\" (folosit intentinat \"tip, tip\", care mai inseamna si pâș, pâș) și te-ajută să-nțelegi că e bine că există pe lume și oameni care încă \"se mai joacă frumos\".
Textul dumneavoastră (mă adresez deocamdată așa din prea mult respect)încă nu este comentat așa cum aș dori eu să-l comentez. Sunt multe idei care merită atenție și critică dar asta ar însemna să scriu vreo cinci-șase pagini de comentariu la acest text. Eu sunt o persoană care și gesticulează când explică ceva, ba chiar dau în bâlbă fină, la un moment dat din prea mult entuziasm, mă trezesc căzând de pe scaun, drept pe podea:))
Un text bun se discută în are liber și față în față.
Mamă,ce-aș mai comenta!:)(aici, Mamă, ar intra la sectiunea Manea, după părerea unora. Având în vedere că am tras perdeaua, deci m-am asigurat, pot comenta liber cu dumneavoastră așa cum îmi place mie).
Scenariul tău nu mi s-a părut greu , ci pe măsura corpului meu luat în ansamblu, cu oprire accentuată în zona creierului.
O să urmăresc și Jurnalul de Psihiatrie cu plăcere, dar vă rog eu mult, vă rog eu mult, să nu mă închideți la nebuni! Uite, dacă vreți mai bine mă băgați în cușcă să-i țin de urât lui Teleute:)

fără supărare cu riscul că intru în Off topic, textele lungi nu au cătare, așa că trebuie să ne axăm pe vreo trei-patru rânduri și acelea scrise restrâns. A mi se scuza cinismul, evident GLUMESC, NU?Ba , da!:d

pentru acel \"A\" OM. În fine... păreri și păreri. Nimic spectaculos nu am văzut a se desprinde din poezie dar repet este doar simpla mea părere.

că nu este nici urmă de scenariu pe Pământ.
Cu toată simpatia, un text drăguț dar va fi greu de montat pe Pământ:d

\"s\" de la Brasil: este BraZil;
\"n\" de la Gillian: este Gilliam

merci.
Din repezită ce sunt fac greșeli. Asta este. Merci.

pentru inimi într-adevăr zdrobite, noi să-i dăm drumul, cu biciul în mână:d spre o proza modernă, actuală, simplă, nebună și iasomia să ne-o prindem la ureche atunci când scriem despre noi...:)

cele învelite în NEGRU ABSOLUT!:)
MERCI pentru cadou anticipat.

Cu mine duci o relație mută? Ce părere ai?

și este foarte destupat la minte comparativ cu ce gasesc pe Agonia. Fără să jignesc, îmi este chiar drag când îl văd apărând în dreapta, la lucrări slăbuțe.
Sigur, eu nu sunt editor, repet, fără pic de ironie spun asta, dar ce să facem... oamenii se mai și aleg între ei.
Mă bucur de o astfel de prezență pe agonia.

Textul este haotic de nebunesc Cipriene. M-a luat și cu dureri de cap citindu-l:D. În fine...este stilul tău recunosc care mie îmi place, ești tu pe micul ecran:)))

că nu le ai cu poezia, am spus că eu, una, nu mă omor după poezie. O găsesc oarecum de natură foarte sensibilă iar eu sunt o femeie care nu prea fac poezie cu viața. Asta nu înseamnă că nu sunt și eu romantică :D, dar folosesc biciul în loc de iasomie:)))))

nu ajungi departe din punctul meu de vedere.
Omul este lăsat cu gură, cu grai, cu frumusețe exterioară, trupească. De ce să nu ne bucurăm din plin de aceste calități?
Dacă aș fi bărbat , clar nu mi-aș alege o femeie care să facă zi-lumină poezie.
Fără adresă de jignire către poeți:)

că de asistentă mă ocup eu. :D
Mi se mai spune și Indianul:)
Cât despre iubită... mai bine spânzurat decât cu coală albă împachetat:))

mai ales că mă aruncă în : Taxi driver -Robert de Niro în oglidă, celebra frază: \"Are you talking to me?\":)))Superb!
O singură chestie sincer mi-ar fi plăcut să faci în acest text sau mai bine zis să nu faci.
Nu trebuia să spui la un moment dat că vorbeai cu tine.
Ai descris așa de fain cadrul încât nu mai era nevoie să explici. Își pierde cumva ici, colo din farmec.

Un fragment de luptă cu egoul
Bravo!
Mai scrie proză, nu poezie că mie asta îmi place. Glumesc și nu.
Tu scrie că eu te citesc.:)