Silvia Bitere

l-am citit așa:
\"pe strada noastră trecea odată
un tip șchiop și foarte urât
avea desigur o cameră a lui undeva
și-un briceag ieftin în formă de femeie - îmi place toată strofa

mușcam din franzelă și-l iubeam (de fapt pentr-un singur motiv)
trosnetul pâinii amintea de lupul lucios (stârnit și)
gata de salt - eviți \"a stârni\" de două ori (vezi aci și în strofa următoare)

sunt gesturi mai largi din care răsar pietre destule s-aduni de-un mormânt
copilul stârnește un stol de gâște sălbatice (și)
se face deodată aceeași beznă frământată de carne - poate începe vers nou fără acel \"și\"
în care tot ce contează sunt bucățile tot mai mici\" - parcă și aici aș mai umbla la vers dar nu am nicio idee sau să îți sugerez ceva, așa că, știi tu mai bine. mă refer la faptul că parcă îi mai lipsește ceva versului.
și mă opresc aici:)
restul îl știi de dincolo.
îmi place ideea textului. un poem bun.
te citesc.

în locul porcului lila, putem pune așa: o cratiță, o bilă, o scrumieră, un frigider, etc.
în cel mai bun caz acest text este o anecdotă. dar dacă este postată doar pentru așa ceva, atunci e reușită.

mircea, am citit și mi-a plăcut să știi.
poți să dormi cu fața în sus și, da, ca un mort.
dar, dă-mi voie să-ți spun că, poți dormi cu fața în sus și ca un rege. că știi, sau ai citit, mai bine spus, că ăștia dormeau cu fața în sus.
\"iubirea nu există ea e doar când plângi\" la acest vers aș repeta pe \"a exista\"
iubirea nu există/există doar când plângi pentru o formă mai limpede pe vers - e doar o părere:), oricum eu așa am citit, cu repetiție.
iar finalul este de excepție și de reținut cu ghilimele.
mai trec, să nu te superi că mai trec.

plus că nu îți interzice nimeni să fii tu însuți într-o discutie cu mama, de exemplu, dar și atunci se mai aduc în discuție unchi, veri, ș.a.m.d, asta nu însemnează că, tu, gata, nu mai ai personalitate, nimic de spus, prin urmare, conform spuselor: “fii tu însuți”, n-ai mai fi. nu pot vorbi de Marele George Enescu și să o dau exemplu pe mama soacră care, vă spun, și pe bună dreptate, face niște rochii excepționale, fiind croitoreasă de meserie. vă interesează în contextul George Enescu de mama soacră?

eu vă felicit sincer, florin caragiu. cine are ochi să vadă, vede!
aveți un cititor în persoana mea.

îl citesc pe florin caragiu . las semne la domnia sa, foarte rar. nu am putut, însă, azi, să trec peste această pagină fără să-mi las o părere. părere pe care am simțit nevoia să o împărtășesc din motive “de altă părere” , hic et nunc.
nu poți să duci o critică literară unui eminescu, unui shakespeare, fără să le faci cinstea, acestora, unei introduceri prin alte valori. este absolut necesar, mai mult de atât, se impune actul de „a da exemplu” de valori precum:c. delavrancea, eliade, menunhin, beethoven, etc. în textul de față, propus de florin caragiu.
păi, ce, domnul caragiu a luat cina cu Marele George Enescu? sau și-ar permite vreodată să-i „dubleze personalitatea” doar pentru a ne demonstra nouă, la o mână de oameni, că, el, florin caragiu, este el însuși?
păi prin ce am citit noi, acum, este el însuși. că omul caragiu, mai și citește, da? că nu trebuie să vii cu lupa ca să pătrunzi în creierul lui caragiu și nici frenologic nu ne propunem să-l testăm.
atunci ar ieși o compunere gen compot de perje a la caragiu. și vor sta borcanele pe raft în beci la florin caragiu și nu va fi om care să guste din ele.
aici nu vorbim despre zacuscă, asta vreau să spun. deși, chiar zacusca poate merge prin comparație cu ghiveciul și/cu musacaua.
haideți, acum, ca să fim noi înșine, să nu mai citim nimic? să ne trântim la umbra unui nuc, pe un hamac etern, cu burta în sus (sau jos – după preferințe), ah, sătui, pentru că sunt unii oameni care sar în sus, și arată cu degetul, exclamând: ahaaa, a vrut să fie ca Marele George Enescu, îl copiază cu nerușinare pe George Bacovia, s-a inspirat din Cațavencu.
domnilor, mai terminați cu aceste găselnițe că de asta suntem vai de vai de țara noastră.

m-am bucurat și eu citind aceste versuri. le-am luat cu drag pentru fiica mea Maria-Diana.
iar pentru mine m-am oprit și am luat de aici:\"nu stau după cuvinte
nici ele nu stau după noi
dau drumul întâmplării
spun doar să fie
și este\"
plus cocorul...
cu mult drag de versul poetului de constanța, mulțumim!

considerare*

domnule, nu m-ați convins deloc, cu absolut nicio vorbă adusă pe text. eu am rugămintea, indiferent de cum vă îndeamnă conștiința (altfel zis, eu nu dau sfaturi literare nimănui, nici măcar unui prieten bun, personal, pentru că s-ar putea să fiu interpretată greșit)să \"cotiți\" spre alte pagini care vă aduc interes egoului uriaș pe care îl aveți. să vă manifestați hegemonia și mintea mirobolantă prin alte părți. credeți-mă, nu am nevoie de sfaturile dvs. dezordonate.
eu vă doresc succes dvs. și sper să mă iertați dacă ați considerat puținele mele vorbe afront la persoana dvs.îmi cer scuze și pentru dvs., că, deși, am vorbit împreună, ne-am înțeles separat.
să știți că nu sunt un om răzbunător. luați în considerație că nici măcar nu vă cunosc.

cele bune:)

cum adică domnul meu drag: `\"ți-ndoaie gâtul tău pe după cuie\". adică cum? râd.
s-ar putea să fie unii care să nu înțeleagă, nu de alta.
excelent moment, l-aș numi!
mi-a plăcut acest to(r)t!

argumentum ad hominem circumstantiae, precum argumentul tu quoque, vi se potrivește în această zi, poate cea în care ați lăsat ilustrul dvs. comentariu, de minune!
când dvs. veniți în subsolul unui text, și-l comentați, când dvs. dați copy-paste la tot textul autorului și vă puneți mii și mii de semne !?, atunci problema nu este la mine. ce vreți să vă răspund? ce anume? să comentez ce am scris? asta niciodată. fiecare este liber să citească ce-i place sau nu. e foarte simplu, domnule. eu v-am mulțumit, dacă rețineți.
și infantili suntem cu toții. mie nu mi-e rușine când sunt infantilă. ideea este să nu fim prea des în starea asta.
zicea un mare gânditor că cel ce nu a trecut prin ridicol în viața lui, acela nu este un om întreg. vedeți cum percepeți întregul că iar îmi dați exemplul cu posmagii.
puțină modestie nu v-ar strica.
ați spus dvs cu tastele dvs. că scriu prost. eu nu am făcut decât să vă zic același lucru, firește, cu intenție. că nu scrieți prost, ci foarte prost. ca să fiu dreaptă nici nu am citit prea mult de la dvs. scopul meu a fost altul. al demonstrației.
citez: \"in special nu imi place jurnalul asta
pentru ca-i scris in scopul de a epata (parada de nume \"grele\" si referintele culturale nu fac altceva decit sa ma irite)
pentru ca-i confuz, pretios, impleticit si prost scris:\" - Adrian Pop.
domnule dragă, nu vă place, nu mai veniți aici. am înțeles că nu vă place nici cum scriu, nici cum vă răspund. am luat în calcul și celelalte adjective pe care mi le-ați atribuit. eu nu mă supăr pe om. ar fi absurd. nici măcar nu vă cunosc.
\"sau relevanta dar din alt punct de vedere, pentru ca nu imi pare ca a scrie intr-un stil consacrat de altcineva ar fi un mare merit\"
dvs, aici faceți o mare greșeală. meritul cui, domnule? dvs. credeți că sunt atât de tâmpită încât să-mi permit această mediocritate de a mă gândi să copiez vreun stil anume. vă înșelați amarnic și nu vă datorez nicio explicație. eu scriu ce vedeți dvs. aici, intr-o jumătate de oră, și e mult spus. eu scriu sau nu scriu. vedeți, dvs., eu nu am timp să mă gândesc, eu pur și simplu o fac.
vă doresc cele bune.
pe domnul Sorin Teodoroiu, nu-l cunosc nici pe dumnealui. nu pot decât să mă bucur că a fost inspirat să apară cu un text prin comparație. și mai este ceva. dacă îmi spunea Patapievici: Silvia Bitere scrii prost, poate, zic, poate că îmi puneam niște semne serioase de întrebare, dar evident nu renunțam la determinismul strict.
eu nu scriu nimic pentru emfază. mă miră doar faptul că nu ați trecut și prin alte texte de-ale mele ca să realizați că nu mă comentează nici măcar dracul. ceea ce pe de-o parte mă bucură, pe de alta îmi inspiră o ușoară dezamăgire dar este o dezamăgire înaltă, pe care dvs., se pare, că nu o puteți înțelege.
nu vreau să mă fac atât de clară pentru dvs. pentru că nu îmi folosește la nimic polemica dintr-un atelier. dacă trageți cu ochiul, puțin, la bibliografie, veți observa că nu ascund nimic și că îmbrățișez seriozitatea. dacă tragem cu ochiul la bibliografia dvs., s-ar putea să șchiopătăm și nu vă mai sărută nimeni talpa.
aici mă opresc. v-am răspuns din bun simț.
mi-ar fi plăcut să mă desființați altfel.
silvia bitere \"nu e în chestie\" - T.Maiorescu

m-ați făcut curioasă și am zis, hai, să trec să văd cine sunteți. scrieți nu prost, ci foarte prost. asta ca să folosesc din exprimarea dvs. unui om dacă vrei să-i spui că este prost, nu-i spui că este prost, că nu o să înțeleagă în veci treaba asta. puțină subtilitate și bun simț nu v-ar strica la nivel de frază. nu numai că nu voi da curs unei polemici, aici, dar regret că puteam să evit un tuberculos. greșeala mea că v-am răspuns și atât. am văzut că mergeți cu intimidatul prin sat. pe mine nu mă intimidați. este oarecum ciudat că la cât v-ați perindat prin sat, ba jucând șotron cu cine vă dădea apă la moară, ba încercând să mimați puținele lucruri pe care le etalați în scris din lipsă, probabil, de ocupație. ce v-ați zis, hai să bat puțin câmpii.
am să vă zic atât: sunteți în cel mai bun caz un victor socaciu față în față cu maestrul nae caranfil.
sănătate vă doresc.

v-a* raspuns

eu nu am să vă imput dumneavoastră, vreodată, absolut nimic și cred că și intuiți de ce. nu îmi cer scuze pentru ce nu înțelege domnia voastră, cititorul dintr-o sâmbătă. nutresc, însă, speranța că veți reține, măcar, titlul din nota din jurnalul ce va urma a fi scris de către, însuși, cel care va răspuns astăzi, aici.

poți să urci munții și pe (K)cant și poți alerga la firul ierbii dar tu să nu ai posibilitatea să vezi toate astea.

este doar un jurnal. și jurnalele se scriu bine sau prost. de unde nu știm dacă sunt scrise bine sau prost. dar dacă ai citit nu pot decât să îți mulțumesc pentru asta.

deși nu am găsit nimic haios aici și din bun simț mi-am făcut procese de conștiință punându-mi banala întrebare de ce oare nu am găsit, intrând în profunzime, mai apoi pe text, am avut o revelație precum că nu eram pe text și prin urmare nu citeam ce trebuie (moment în care, “eu”, m-am gândit dacă să plasez virgula între subiect și predicat, doar pentru că așa a vrut arci să scoată pronumele în față și să mă scuz cumva voit) așa că am zis să nu trec precum vodă prin lobodă și să nu las un semn de bună credință amicului meu personaj arcibald.
uneori lui arcibald îi lipsește fața . adică introducerea (fața) există dar vorbește despre altceva, adică ajungi la cuprins dar trebuie să fii inițiat în firică, altfel nu reușești mare lucru să pricepi. eu pricep. zâmbesc. la el emoționează sfârșitul textului. pachetul îndoit polisemantic de mama lui dară de pachet din care fumează autorul dar și pachetul pe care autorul i-l dă lui arcibald , adică tot lui. autorul este finuț. ne demonstrează că avem de-aface cu plâmâni rezistenți. eu vin și mai zic așa: păi dacă Dna Eliade, Cristinel, fuma Caporal ca turcii (caporal tigară de soldat francez) și era femeie, ce însemnează două pachete de tigări pentru arcibals și amicul meu? practic merge la patru mâini din care două se văd iar celelalte două nu se văd. “fumează/din spate îi cresc cocotieri/ – silvia bitere”
„ Am fumat, amândoi, îndoit: adică două pachete de țigări de persoană! – Adrian Firică “
completare:
despre fumat maestrul eliade îi zicea soției sale să se lase de fumat că o să moară iar ea îi răspundea “haios”: \"Doctore, daca ma las de fumat, am sa mor si nu invers!\" – din interviu cu Stelian Pleșoiu.
am citit și despre subconștient și pe la yung și pe la freud. am citit ce ați scris și pe aci dar trebuie să vă spun o chestie. până când nu încercăm și noi să facem studii pe noi înșine în speță, nu cred, domnule, nimic. să știți, vă spun doar dumneavoastră. “nimic” este un cuvânt mare. temă pentru acasă pentru arcibald: de analizat!

la bună lectură,
s.b.

pe \"fata mării\" nu o am dar pun eu mâna pe ea! și sunt atâtea zile până la sfârșit de viață, credeți-mă, e timp pentru toate. numai un leneș la minte va trăi puțin și va ști puțin. Vă felicit, domnule Pașa, pentru că ne arătați sub priviri, prin cuvinte, alte cuvinte. Domnul prof. Ioan-Mircea Popovici trăiește pe mare cu pescărușii și bine face.

da, Maria. coraline este vindecată, măi, doamnă dragă, mulțumesc pentru umăr și sprijin și pentru comentariu pe text. nici nu știi ce scenaristă este această coraline...

cu drag de tine,
a ta prietenă,
silvia

și mai corect ca exprimare ar fi: \"o așez lângă mine\", \"a pune\" e cam disonant în contextul dat.