noaptea caruselul nu funcționează

silvia, intotdeauna am gasit in textele tale versuri care iti taie respiratia, dar nu stiu de ce, am tot timpul si sentimentul ca pe undeva, ai fie scapari, fie adaosuri. nu stiu daca e tocmai bine ca-mi permit asta, dar eu am sa memorez asa:

lucram foarte mult sub efectul de ceață
aveam impresia că toate chestiile astea imense
vin din noi
dintr-un timp al nostru coraline
uneori reușeam în mod extraordinar vederii
să ne suprapunem
și oamenii ne apăreau din încheieturi ca niștre trufe


vina se împărțea în mod egal
între a spune și a supune
un miez de adevăr făcea înconjurul lumii
îmbrăcat la frac
felinare uriașe se prăvăleau din cer peste haina ta
coraline
formând borduri la tiv
si nu incetai sa clipesti
pur și simplu săreai în aer

si titlul, daca tot o ai pe coraline de doua ori in text ....


cu drag si apreciere

de la Silvia la Silvia îți spun că mă bucur foarte mult că mă citești (și eu te citesc). Faptul că ai găsit sau că ai sentimentul că textelor mele le lipsește ceva sau au ceva în plus, mă ajută să văd unde mai lipsește sau unde aș putea să mai pun. e bine că vii cu variantă dar îmi vine greu "să rebrodez" după ce am brodat.
La titlu intervin. Mulțumesc.
Despre "permis", despre "a permite", știi bine că ai permisiunea mea de a jongla cu versurile. Asta înseamnă până la urmă drag de scris și de coleg. Totul e perfectibil la urma urmei.
Silvia, cu drag te mai aștept!