Poezie
eu când rătăcesc, mă tem.
1 min lectură·
Mediu
am simțit că rătăcesc și m-am temut
că dintr-un ochi într-o bună zi se vor naște mâini vegetale
că pot înmuguri până și degetele ca niște cârnăciori despicați la capete
prăjiți în seu de animal vor înflori da
îți spuneam despre oameni interesanți cu dublu sens în viață
ca pe autostradă când se circulă la mica înțelegere
și când se moare din prea multă înțelegere
de regulă prin scurtcircuit ne cad anumite părți din corp
iar noi le numim cerești pentru că se leagă de cerul gurii prin cuvinte
și de acolo e simplu până la auz mai dai de câte-o ureche șubredă
te faci că plouă îți arunci mănușa în curtea vecinului subtil
sapi un tunel de mărimea unui difuzor până dai de șobolani
și servești cina cu vecinul tot subtil pe muzică de joplin
închei un pact între a fi și a nu fi cu vreo cârtiță înțeleaptă
te va convinge că blănița ei este mai moale decât perna de-acasă
apoi tragi jaluzelele împuști la întâmplare
022.657
0
ȘC