Crevete pe o stâncă de cocoși
Și lune pline și frumoși.
Alerg pe drum un soare plângător
Și-n mine se trezește un simțământ răzbunător.
Dacă ieri am fost plângândă și plăpândă
De azi un soare
3 seri trec una după alta,
2 zile trec in frig,
gândesc o floare peste lume,
o rază de soare plutește-n vânt.
Nu pot s-o prind,
Mă las in jos și cad,
Alerg drum neștiut de nimeni,
Mă-ntorc
Raze clare, parfumate, luminate,
Ce urlă-n noapte frumusețea
A soarelui ce urlă-n zi o lună
Ce are-n casă vești de stea.
Una după alta, o rază după soare
Un soare dupa lună, ș-apoi o stea,
O
Priviri pierdute,
Luni visate-n noapte,
Miresme răsturnate
Și lacrimi rupte-n două.
Suflet stingher și singur,
Secunde numărate,
Un zbor de unu singur,
O clipă toata viața..
Pe dinăuntru mă cuprinde un suspin
Ce nu mă lasă să respir.
Îmi acopăr cu o floare întreaga existență
Și mă prefac că mă afund în coexistența.
În jurul meu se face alb și negru,
Întreaga mea
Cortina se trage ușor,
Spectacolul s-a terminat.
Nu se mai aud cuvinte,
Regizorii se ceartă în spate.
Spectatorii pleacă acasă uimiți,
Nimic nu i-a făcut să tresară.
Iluzia vieții trecute
Privirea-ți pierdută de anii ce trec,
În voalul de stele de pe-ți rochia mării,
Ce seamănă-n umbră cu luciul sării
Pe care o mie de gâze odată petrec.
Tu-n urmă lăsaseși un nor de-ntuneric
În
Salvez al nopții grai în șoaptă,
Ating al pasului tău dor,
Închid fereastra dinspre tine,
M-arunc în golul frământat.
M-alung de taina strămutării
Voios de cred al tău amurg,
Însetat de nouri
Al lumii glas bătând ușor
În geamul de la poartă,
Trezește-n noi un simțământ
Pierdut de veacuri multe.
Ei nu așteaptă să deschizi,
Pătrund pe neștiute
Și te doboară din priviri
Cu bârfe și
