Sergiu Ivanov

Oraşul meu e în această noapte un oraș pierdut în ploaie, în sunete ritmice de stropi care curg parcă mult prea zglobii şi eu, asemeni unui străin, unui intrus în această lume oarecum acvatică,

Tăcere de vise, Tăcere de basme, Tăcere de noapte Şi zbor de balaur… Descântec de iele, Descântec de zâne, Descântec de dor Şi spumă de aur… Prin uşi ferecate, Prin buze închise, Prin roze

MOTTO: Învață să-ți scrii durerile pe nisip și bucuriile pe stâncă Demult, tare demult, se povestește că preafrumoasa fiică a vizirului, Șeherazada, nu reușise în cele o mie și una de nopți, să

A fost odată... ca niciodată, în timpurile păgâne ale Pământului, pe când Üür, zeița zorilor dimineții se spunea că umbla încă pe pământ sub forma unei hermine albe și oamenii îi aduceau ofrande în

Primăvară cu stropi ce cad monoton, Atingându-mi grăbit obrajii cei reci. Început de Prier schiţat gri în creion, Cu vântul care aleargă nebun pe poteci... Anotimp uşor sinistru şi uşor bacovian, Cu

Mi-e bine în vara ce-i zâmbeşte ei Și toată lumea mea e-n palma ei, Cu linii line și degete sprințare, Din podul palmei gust picături de mare... Mi-e bine-ascuns în zâmbetele ei Și gândul meu lipit

Serenadă pentru Lalamí Cri-cri cânta un greier gri, Ascuns în frunze, într-o toamnă. Udat de ploile prea reci, târzii. Îl asculta copila ce nu putea s-adoarmă. - Adormi ușor micuță Lalamí, I se

În toamne târzii, Când norii sunt gri, Doar noi doi să stăm... Să fim iar copii, Cu gânduri hazlii, Visând să zburăm... Spre ceru-nstelat, Cu gându'-mpăcat, Ne îmbrățișăm... O stea s-a scuzat, Apoi

Parfumul dulce-al florilor de tei, Un vis, obsesie a unor veri trecute, O amintire, album cu poze prăfuite. Poți spune că sunt eu de vrei, Eu, cel rătăcit în clipele pierdute Ale lui

Aşa sunt eu, nebunul cel dulce, O piesă pe tabla de şah a iubirii, Regina eşti tu şi gândul se duce, La gustul de vis al nemuririi... Fiecare pătrat sărit înspre tine, Mă face mai vesel, plin de

E linişte, paşii mei sărută zăpada, Sunetul lor se aude, un cântec aparte. Pe alocuri, cu şoapte se scutură zada Şi gândurile îmi zboară departe... Aburul respiraţiei calde pluteşte, Gerul muşcă cu

Un palid început de primăvară, O schiţă a soarelui ce se ascunde Vântul ce în gând îmi pătrunde Şi poate străzile cu luciu de ceară… Oraşul îmbie cu tăcerea cărărilor lui, Și zgomotul pare atât de

Timpul parcă ţinea cu micul nostru erou, slovele buchisite greoi curgeau din ce în ce mai lin şi parcă însăşi cartea cea mare le făcea tuturor somnul tot mai adânc lăsându-l pe Touk-Touk să citească

- Tati! Tati! Vrei să îmi spui și azi o poveste? Să știi că am fost foarte cuminte, am mâncat tot, mi-am făcut temele și... nu am supărat pe nimeni. - Bine, fugi și te spală pe dinți și apoi vino în

A fost odată ca niciodată, demult, tare demult, pe când eonii timpului nu începuseră să fie încă bine numărați, o întindere vastă de apă, agitată, plină de mistere şi necunoscute şi care înconjura